Ceea ce e valid în sfera economică (monetară mai exact) și e decretat de legea lui Gresham – că o monedă artificial supraevaluată va tinde să elimine o monedă artificial subevaluată (bad money drives out good money) – pare să se confirme și în alte sfere ale vieții omului. Descopăr această banalitate citind un gând al lui Mario Vargas Llosa în Chemarea tribului, care spune la un moment dat într-un eseu dedicat lui José Ortega y Gasset:
în cazul oricărei dictaturi, în străinătate se cunoaște de obicei mai bine ce se întâmplă în țară, întrucât cenzura îi împiedică pe cei care-o îndură să fie pe deplin conștienți de situația în care se află. (p. 70)
În engleză, dacă am adapta puțin, i-am spune bad information drives out good information.
Un regim dictatorial care decretează minciuna în locul adevărului, cenzurând toate opiniile sau vocile care încearcă subtil să revină la adevăr, se va confrunta mai devreme sau mai târziu cu un export al informației adevărate sau „bune”, în timp ce la intern producția de informație falsă sau „rea” se va intensifica.
Astfel – nu-i așa? – că mulți dintre români ascultau Radio Europa Liberă, unde se putea lua pulsul a ceea ce se întâmpla cu adevărat în țară. Se pot enumera multe exemple, de la cutremurul din martie 1977 sau greva minerilor din Valea Jiului din august același an, și până la revoluția din 1989. Sau se pot da exemplu mărturiile lui Alexander Soljenițîn, despre totala lipsă de informație a celor care locuiau la câțiva kilometri de lagărele sovietice. Nimeni nu știa ce se întâmplă acolo. Putem extrapola discuția la Râmnicu Sărat, Pitești, Aiud, Gherla etc., propriile noastre lagăre. Oamenii nu știau cu adevărat ce se întâmplă. Iar dacă aflau sau le trecea pe la urechi vreo informație, părea greu de crezut, serviciile de propagandă având grijă de lucrul acesta.
De asemenea, se poate oferi ca exemplu și planificarea în regim socialist. Adesea, ca urmare a eliminării proprietății private și a imposibilității de a mai cunoaște adevăratele costuri ale alocării resurselor, planificatorii se aflau în situația de a se inspira din prețurile factorilor de producție de pe piețele occidentale, în mare parte capitaliste. Asta deoarece sistemul de prețuri la nivel intern nu putea informa planificatorii socialiști dacă proiectele / planurile desfășurate sunt rentabile sau nu.
Pandemia de Covid19 este și ea un exemplu în care se poate aplica legea lui Gresham. Pandemia a fost gestionată în mod etatist, deci cu participarea exclusivă a guvernelor și a actorilor pe care acestea îi consideră legitimi (institute de cercetare, ONG-uri, persoane publice etc.). Controlul exclusiv exercitat de guverne în pandemie (prin restricțiile și limitele puse libertății individuale) le-a protejat aparent (prin frica indusă populației) de imixtiunile celor din afară (în special mass-media, dar și populația care nu a avut acces la bolnavii de Covid19, internați în spitale).
Însă problema pe care n-au putut să o evite au fost cea referitoare la caracterul socialist al sistemului medical, în multe dintre țările afectate de pandemie (spitale publice, controlul prețurilor medicamentelor, comitete coordonate guvernamental, resurse medicale rechiziționate, monopolizarea producției unor bunuri medicale, sistem guvernamental centralizat de raportare a cazurilor de Covid19 etc.).
Așa se face că încă din primele zile ale pandemiei părea că guvernul decretase deja ce este informație „bună” (informație care sprijină scopul guvernului de a testa / experimenta orice strategii în lupta anti Covid19) și informație „rea” sau fake news (orice informație care sugerează echilibru, discuție, ridicarea unor probleme fundamentale cu privire la cine ar trebui să coordoneze această luptă), lucrurile stând exact pe dos în multe cazuri.
Supraevaluând artificial propriile surse de informație și subevaluând artificial informațiile din surse alternative (un soi de debasement – devalorizare – cu ajutorul cenzurii) și competiția dintre acestea, efectele legii lui Gresham nu au întârziat să apară. Practic guvernele au decretat că propria lor informație sau informația „rea” poate circula pe piață la aceeași valoare cu informațiile alternative produse de piață și indivizi în general, lucru care în mod lent a dus la împuținare a informațiilor alternative sau „bune”. Astfel, încrederea în sistemul informațional a scăzut considerabil.
De asemenea, o parte din oameni au simțit scamatoria (fără a fi necesarmente libertarieni sau liberali) și au început să caute pe cont propriu informațiile subevaluate artificial. Ivermectina, Arbidolul, eficacitatea vaccinului, untura de bursuc, usturoiul, gargara cu țuică, Sucharit Bhakdi și declarația de la Great Barrington și altele asemenea sunt efecte ale teoriilor conspirației numai pentru cine ignoră complet universul socialist în care s-au discutat și administrat problemele pandemiei. Nu spunem că toate deciziile guvernului sau toate guvernele au acționat la fel din perspectivă calitativă, sau că au în intenție această devalorizare a informației „bune” sau „alternative”. Trăsătura comună, însă, este absența proprietății private pe multe din activele medicale și caracterul monopolist al acțiunilor lor în ceea ce privește resursele medicale și problema sănătății în general.
Totuși, de ce ar avea interesul un guvern să propage informație falsă sau „rea”? În primul rând pentru că se bazează pe coerciție și agresiune. Pentru a masca inevitabilele erori pe care le produce sau a le diminua din importanță este nevoit să cosmetizeze realitatea. Apoi, așa cum o monedă sănătoasă, a cărei valoare nu este manipulată prin intervențiile băncii centrale, reprezintă o stavilă, un impediment în calea unui guvern care vrea să cheltuie mult cu scopuri politice, tot astfel și informația adevărată sau „bună” reprezintă un pericol pentru un regim dictatorial (și orice regim politic în general) întrucât oamenii sunt conștienți de adevăratele sale intenții, de falsificările și mistificările pe care le produce și, bineînțeles, se pot organiza împotriva sa. Astfel, informația falsă sau dezinformarea în general este o barieră în calea conștientizării populației.
Legea lui Gresham este deci și o lege a cooperării sau a interacțiunilor sociale, nu doar o lege economică sau o lege cu implicații monetare. Dacă dorim interacțiuni potrivite între oameni care să genereze empatie, armonie și bunăstare, vom descoperi că există legi ale cooperării sociale care trebuie respectate. Ele guvernează indiferent de ceea ce oamenii decretează în sens parlamentar sau pozitiv. Tot astfel este și legea lui Ricardo, despre care Ludwig von Mises spune că reprezintă „un caz particular al legii universale a asocierii”, intenția lui Ricardo fiind de a soluționa o problemă tehnică de comerț internațional. Totuși, spune Mises:
Este mult mai mult decât o simplă teorie despre efectele liberului schimb și ale protecționismului. Este o afirmație despre principiile fundamentale ale cooperării umane în condiții de diviziune a muncii și specializare și integrare a grupurilor vocaționale, despre originea și continua intensificare a legăturilor sociale dintre oameni, și ca atare trebuie numită legea asocierii. Este indispensabilă pentru înțelegerea originii civilizației și a parcursului istoriei. Contrar concepțiilor populare, nu spune că liberul schimb este bun și protecționismul este rău. Ci doar demonstrează că protecționismul nu este un mijloc de a crește cantitatea de bunuri produse.
De altfel, constatăm acest lucru în privința legilor economice în general, că ele compun, citându-l tot pe Mises, o „știință a acțiunii umane”, care nu se limitează doar la aspectele economice ci explică modul în care funcționează oamenii și societatea în ansamblu. Acesta ar fi trebuit să fie înțelesul economiei sau al științei economice și astăzi, dacă n-ar fi trecut prin asaltul istoricismului, pozitivismului și socialismului începând cu secolul al XIX-lea.
Bibliografie
Llosa, Mario Vargas, Chemarea tribului. Eseuri, Editura Humanitas, București, 2019
Mises, Ludwig von, Teorie și istorie, în curs de traducere, disponibilă la https://mises.ro/carti/teorie-si-istorie-o-interpretare-a-evolutiei-sociale-si-economice/
