Ironizând Manifestul Partidului Comunist și stafia comunismului care bântuia „puterile bătrînei Europe”,[1] Timothy C. May scria profetic în 1988 despre stafia cripto-anarhiei care bântuie lumea modernă – sau posibilitatea tehnologică de a comunica și interacționa într-o manieră total anonimă. Ideile și tehnologia existau de câteva decenii dar abia evoluția și comercializarea în masă a calculatoarelor o puteau realiza. „Statul va încerca, bineînțeles, să încetinească sau să oprească răspândirea tehnologiei, invocând motive de securitate națională, folosirea tehnologiei de traficanți de droguri, evazioniști și temeri privind dezintegrarea societății”.
Într-un articol din 1994 Timothy C. May dezvolta mai departe conceptul de cripto-anarhie ca realizare ciberspațială a anarho-capitalismului. Cu alte cuvinte, o societate virtuală în care indivizii liberi pot face aranjamente economice voluntare. „Internetul este anarhie” e truismul care stă la baza cripto-anarhiei. Nu există control central, nu există un conducător sau lider și nici „legi” emise de un parlament sau altă autoritate cu putere legislativă. Existau mijloace de comunicare anonimă și infrastructura necesară pentru a construi cvasi-societăți. Cu toate astea, lipsea un ingredient fundamental pentru cooperarea extinsă a mai multor indivizi care au nevoi diferite și nu se cunosc personal – banii.
De-a lungul istoriei, oamenii au folosit ca mijloc de schimb (bani) diverse bunuri precum pietre, animale, hârtie, metale, sare[2] sau chiar scoici. În acest caz, Nick Szabo ridică întrebarea: „Dacă scoicile pot fi bani, blănurile pot fi bani, aurul poate fi bani și așa mai departe – dacă banii nu sunt doar monede și bancnote emise de guvern sub legislația monedei cu putere liberatorie ci mai degrabă pot fi o varietate de obiecte – atunci ce sunt de fapt banii?”
Grosso modo, banii sunt un instrument social care ușurează problema barterului – sau schimbului direct. Imixtiunea banilor în acest proces transformă schimbul direct în schimb indirect pentru că bunurile sunt schimbate pentru bani nu pentru ele însele. În acest fel este evitată problema fundamentală a barterului, dubla coincidență a nevoilor. În cuvintele lui Nick Szabo, „banii transformă problema diviziunii muncii dintr-o dilemă a prizionierului[3] într-un simplu schimb”.
Folosirea banilor stimulează comportamentul pașnic și comercial dezvoltând rudimentara diviziune a muncii care se poate forma ca o consecință a barterului.
Ce formă a monedei ar transcende problemele banilor fiduciari, așa cum le-a prezentat Murray N. Rothbard în cartea Ce le-a făcut statul banilor noștri? sau alți gânditori, filosofi și economiști precum F.A. Hayek, L. von Mises, J.G. Hülsmann? Și mai ales, ce formă de bani ar facilita apariția acelor cibercomunități descrise de Timothy C. May – și de ce nu – societăți fizice ferite de violența statelor-națiune? Răspunsul este dat de anonimul Satoshi Nakamoto.
Acesta surprinde în câteva cuvinte problemele sistemului monetar fiduciar:
Problema principală a banilor convenționali este toată încrederea necesară pentru a face sistemul să funcționeze. În banca centrală trebuie să avem încredere să nu devalorizeze moneda, dar istoria monedelor fiduciare este plină trădări în ceea ce privește această încredere. În bănci trebuie să avem încredere să ne păstreze banii și să-i transfere electronic, dar acestea îi dau cu împrumut făcând valuri de credite artificiale, păstrând doar o parte mică ca rezerve. Trebuie să avem încredere în ele în ceea ce privește confidențialitatea noastră și să avem încredere că nu permit hoților de identitate să ne golească conturile. Costurile generale masive fac microplățile imposibile.[4]
La data de 31 octombrie 2008 Satoshi Nakamoto trimitea un e-mail către cei mai buni specialiști în criptografie, “I’ve been working on a new electronic cash system that’s fully peer-to-peer, with no trusted thrid party” [Am lucrat la un nou sistem de numerar electronic care este în totalitate de la persoana la persoană, fără un mijlocitor de încredere] revoluționând felul în care ne gândim la bani. În același e-mail descria proprietățile acestui sistem, printre care se numărau prevenirea dublei cheltuieli (double spending), capacitatea participanților de a rămâne anonimi și metoda de emitere de bitcoin care se va face printr-un sistem criptografic numit dovadă-de-lucru (proof-of-work).
Dubla cheltuire fusese problema fundamentală a oricărei încercări de a crea bani într-un mediu digital în care nu există raritate. În mediul fizic, un bun nu se poate afla în două locuri în același timp, în schimb, în mediul digital această lege a fizicii nu se aplică, astfel, o monedă digitală ar putea fi cheltuită de două ori de aceeași persoană.[5]
Pentru a obține bitcoin are loc un proces numit minerit. Minerii primesc un stimulent monetar sub formă de bitcoin pentru securizarea rețelei și înregistrarea tranzacțiilor în blockchain. Un alt mod de a-l obține este prin schimb. Minerii pot schimba bitcoinul pentru monedă fiduciară sau în mod direct pentru alte bunuri sau servicii. Termenul de minerit este simbolic și semnifică procesul costisitor și durabil de a produce monedă nouă, în antiteză cu ideea de bani fiduciari ușor de multiplicat și mai degrabă apropiat conceptului de bani-marfă cum ar fi aurul.
Există multe similarități economice între bitcoin și aur. Sunt, însă, diferențe notabile legate de natura lor. Probabil cea mai bună comparație este cea făcută de însuși creatorul Bitcoin în august 2010 când a propus „un experiment mental în care ne imaginăm un metal de bază la fel de rar ca aurul dar având următoarele proprietăți: o culoare gri plicticoasă, un prost conductor electric, nu foarte solid dar nici ductil sau ușor maleabil, inutil pentru orice menire practică sau ornamentală – dar cu o proprietate specială, magică: poate fi transportat pe canale de comunicare”.
Eliminând nevoia de încredere și mijlocitor, Satoshi Nakamoto a creat primii bani digitali depolitizați. Bitcoin nu este emis de nicio autoritate guvernamentală sau entitate statală ci este emis conform regulilor de bază ale sistemului. Orice persoană cu suficiente cunoștințe tehnice poate participa la guvernarea rețelei Bitcoin prin deschiderea unui nod, adică rulând programul cu regulile de bază și transferând informațiile în rețea.
Codul de bază al Bitcoin este imposibil de alterat fără a distruge rețeaua. Orice încecare de a schimba regulile de bază va duce inventabil la o schismă, o ruptură sau o bifurcație (fork). În lipsa unei majorități covârșitoare care să ruleze noua versiune a codului și în lipsa susținerii deținătorilor de bitcoini, aceste bifurcații sunt menite eșecului. Astfel, schimbările în arhitectura rețelei sunt întotdeauna făcute cu prudență și doar în cazurile care sunt descoperite vulnerabilități. Riscul inflației este exponențial mai mic în comparație cu banii fiduciari.
Ferit de inflație și hiperinflație, fiecare deținător de bitcoini știe întotdeauna că poate cheltui oricând dorește suma pe care o deține. El este deținătorul și nicio autoritate nu-i poate interzice folosirea resurselor după bunul plac, pe motive de securitate bancară sau lipsă de lichiditate.
Din nefericire, platformele centralizate de schimb al cryptomonedelor (cryptocurrency exchanges) se comportă într-o manieră similară cu cea a băncilor din sistemul fiduciar ducând la crize financiare de tip panică bancară (bank runs). După astfel de incidente, numărul celor care își administrează singuri bitcoinii crește și lichiditatea de bitcoini de pe aceste platforme scade. Au existat plaforme care au falimentat, de pildă FTX . Din fericire, există atât alternative pentru astfel de platforme cât și remedii pentru a preveni situații similare în viitor. O posibilă soluție pentru a îndepărta riscul este folosirea de verificare criptografică a rezervelor. Alternativ, se pot folosi platforme descentralizate de schimb. Acestea din urmă pot fi folosite anonim, în medii în care există cenzură și nu acționează ca mijlocitor. În plus, platformele de schimb ar deveni inutile dacă bitcoinul n-ar trebui schimbat și ar fi folosit ca monedă în schimburi și în calculele economice / contabilitate.
Infrastructura Bitcoin este tânară în comparație cu cea a sistemului bancar tradițional, dar este antifragilă. În ciuda incertitudinii din domeniul monetaro-bancar și în ciuda instituțiilor care atacă ideea de Bitcoin acesta continuă să funcționeze fără întrerupere. Creșterea valorii în termeni fiduciari a bitcoinului nu reprezintă neapărat o măsură a succesului și se poate dovedi efemeră. În contextul crizei arată totuși că Bitcoin începe să fie văzut mai degrabă ca un activ împotriva riscului și nu o simplă bulă speculativă.
Panica bancară (bank run) nu reprezintă decât votul de blam al deponenților care urmăresc trecerea de la o promisiune la o realitate monetară. Cu alte cuvinte, trecerea de la un număr într-un registru contabil digital ușor alterabil la o realitate fizică – sau verificabilă în cazul bitcoin. Căderea băncilor confirmă îndoielile celor care încearcă să își retragă banii pentru că dovedește incapacitatea acestor instituții de a-și gestiona propriile obligații față de deponenți.
Acestea fiind spuse, Bitcoin ar putea fi o alternativă viabilă pentru a preveni catastrofele financiare, înlocuind sistemul fiduciar. Pentru asta a fost construit. Este scris chiar în blockul inițial minerit de Satoshi Nakamoto, „The Times 03/Jan/2009 Chancellor on brink of second bailout for banks.” [The Times 03/Ian/2009 Ministrul finanțelor în pragul celui de-al doilea bailout pentru bănci.]
Note:
- K. Marx, F. Engels, Manifestul Partidului Comunist, Editura Politică, 1962; K. Marx, F. Engels, Opere alese în două volume, ediţia a 3-a, vol. 1, Editura Politică, 1966, p. 5-42 ↑
- Saifedean Ammous, Standardul Bitcoin, Editura iBlock, Rădești, 2021, p. 9 ↑
- Problemă din Teoria jocurilor în care comportamentul rațional este necooperarea. ↑
- Să inventăm Bitcoin, Editura iBlock, Rădești, 2021, p. 18-19 ↑
- Nakamoto a rezolvat problema folosind ceea ce astăzi cunoaștem drept blockchain. Un blockchain este un registru public în care sunt înregistrate tranzacțiile. Pentru doritorii de mai multe detalii tehnice despre cum funcționează un blockchain recomand cărțile Să inventăm Bitcoin de Yan Pritzker și Mastering Bitcoin de Andreas Antonopoulos. ↑
