Descriere
Una dintre cele mai importante probleme ale oricărei societăți umane, dacă nu cumva cea mai importantă, este alocarea resurselor rare. Raritatea, realitate imanentă a lumii în care trăim, ne obligă să găsim soluții astfel încât cantitățile disponibile de subzistențe să ajungă să satisfacă cele mai urgente nevoi. Dacă resursele s-ar găsi din belșug, n-am fi obligați să fim chibzuiți, să acordăm atenție modului în care se realizează distribuirea bunurilor și serviciilor, să strângem cureaua. Am consuma fără limite și ne am satisface orice dorință. Din păcate, nu ne aflăm într-o astfel de situație. De fapt, cantitatea insuficientă de bunuri și servicii, în raport cu trebuințele noastre, ne obligă să avem un anumit tip de comportament, compatibil, simultan, cu raritatea și cu dorința neostoită a indivizilor de a-și ameliora propria condiție. Experiența istorică ne a demonstrat că, într-o societate complexă, cea mai potrivită metodă de satisfacere a nevoilor constă în specializare și schimb.
–Gabriel Mursa
Intervenționismul a devenit tot mai complex și mai sofisticat. Este tot mai greu de perceput cum ne influențează negativ existența, cum ne îndepărtează de libertate și care sunt consecințele sale economice. Statul modern a trecut demult de la simplu apărător al drepturilor de proprietate (prin normă, prin instituții) la un nivel mai avansat. Intervenția statului o putem vedea atunci când semnăm contracte pentru a schimba resurse (muncă, cunoaștere, resurse naturale), o putem vedea în mecanismele pieței (piața este mereu văzută ca imperfectă și cu un eșec extraordinar în spatele alocării resurselor prin intermediul ei) și o putem vedea în redistribuționismul din spatele taxării (inclusiv autorizării sau certificării obligatorii) și a inflației monetare (din expansiunea monetară și a creditului).
–Cristian Păun
Recenzii
Nu există recenzii până acum.