Biblia Economică a Omului Civilizat – Un comentariu la Acțiunea umană de Ludwig von Mises

Descriere

Murray n. Rothbard:

Acțiunea umană este izbânda; este întregul economic, clădit pe axiome praxeologice neviciate, întemeiat riguros pe analiza omului care acționează, pe individul așa cum acționează în lumea reală, animat de țelurile sale. Este știința economică dezvoltată ca disciplină deductivă, pe firul implicațiilor logice ale existenței acțiunii umane. Pentru autorul acestor rânduri, care s-a bucurat de privilegiul de a citi cartea cu ocazia publicării, ea a însemnat schimbarea cursului vieții și al ideilor. Căci ea conținea acel sistem de gândire economică pe care unii dintre noi îl visaseră, dar pe care îl socoteam de neatins: o știință economică întreagă și rațională, așa cum se cuvenea să fie, dar încă nu era. O asemenea teorie oferea Acțiunea umană.

Dimensiunile excepționale ale reușitei lui Mises pot fi măsurate și pornind de la faptul că Acțiunea umană nu este doar întâiul tratat de economie scris după primul război mondial în tradiția austriacă; este vorba despre primul asemenea tratat general, fără echivalent în orice tradiție. Într-adevăr, după primul război mondial, teoria economică n-a încetat să se fragmenteze, fărâmițată în bucăți și bucățele de analiză neintegrată; economiștii încetaseră să-și mai organizeze disciplina coerent, în întreguri deductive integrate, comparabile cu realizările antebelice datorate unor nume ilustre precum Fetter, Clark, Taussig sau Böhm-Bawerk. Astăzi încă, singurii scriitori care mai încearcă să prezinte o imagine de ansamblu a disciplinei sunt autorii de manuale elementare: prin lipsa lor de coerență ei reușesc numai să releve stadiul nefericit pe care l-a atins teoria economică. Dar Acțiunea umană a indicat calea de ieșire din mlaștina incoerenței.

A afirma că Acțiunea umană este o carte dintre acelea care „trebuie” citite e o serioasă subestimare. Aceasta este Biblia economică a omului civilizat.

Introducere sau despre importanța tratatului de economie Acțiunea umană și a lui Ludwig von Mises

„Ludwig von Mises este unul dintre acei economiști și autori în general a căror situație poate fi descrisă ca paradoxală. Pe de o parte, cine își ia răgazul de a-i consulta opera nu poate să nu constate soliditatea edificiului teoretico-istoric construit de el. Pe de alta, nu îl regăsim în panteonul mainstream-ului actual, ba mai mult, rezervele și nuanțele în ceea ce-l privește (atât pe el cât și opera sa) par să dea măsura respectabilității în arena academică și nu numai.

Așa încât, cu Mises, omul contemporan fie nu are o întâlnire – și includ aici și consultările superficiale din surse indirecte cerute ici colo pe la cursurile de doctrine sau istoria gândirii economice, precum și înghițirea pe nemestecate a teoriilor lui care poate duce la un facil atașament prin care cineva devine misesian așa cum e și microbist – fie dacă o are, aceasta devine un eveniment sau experiment crucial. Căci dacă Mises are dreptate, urmează aproape întotdeauna o repoziționare și o restructurare consistentă a gândirii, precum și o plasare implicită sau explicită în afara sau chiar împotriva curentului dominant (deocamdată, cel puțin). Iar dacă nu are dreptate, atunci perspectiva studentului care s-a aplecat asupra operei sale s-a întărit semnificativ odată ce va fi rezistat unui set de provocări cum rar e dat să apară. Oricum am lua-o însă, Mises este din anumite puncte de vedere inevitabil – voit sau nevoit, explicit sau implicit – și asta pentru că ridică probleme și oferă răspunsuri prea importante pentru a fi onest ignorat. Iar pe cei care caută adevărul, întâlnirea cu Mises, oricare ar fi rezultatul ei, nu va putea decât să-i bucure.

Nu ne putem gândi la un experiment mai bun, mai sigur și mai … scurt (dacă ni se permite să spunem așa despre o carte de circa nouă sute de pagini) pentru a testa cele de mai sus decât lectura cărții Acțiunea umană. Un tratat de economie. Traducerea cărții este disponibilă pe site-ul Institutului Ludwig von Mises România – mises.ro. Sinteză a gândirii misesiene și operă de maturitate, aceasta are câteva caracteristici care o fac un produs aparte, atipic în peisajul producției academice a secolului XX, mai ales dacă ne concentrăm pe perioada de după marea criză din 1929-1933.

Mai întâi Acțiunea umană este unul dintre ultimele tratate de economie în sensul clasic al cuvântului, vizând să ocupe locul intermediar între manualul elementar de popularizare și articolele științifice specializate. Se adresează omului care, deși poate că nu știe economie deloc, are totuși calitatea de a fi educat întrun spirit mai larg și de a sta pe picioarele proprii în termeni de gândire și educație, fiind așadar pregătit pentru a parcurge critic și a asimila tratamentul sistematic aplicat problemelor economice. Căci cartea în discuție până la urmă este și asta: un tratament sistematic al problemelor economice pornind de la conceptele fundamentale de acțiune umană, mijloc, scop, raritate etc., până la cele mai îndepărtate implicații de tipul inflației simple, crizelor economice sau așa-ziselor dezechilibre din balanțele de plăți. Și sistematică fiind, nu se va mărgini – precum pleiada de manuale de economie în tradiția Economics-ului lui Paul Samuelson – la o organizare cel mult didactică a ideilor, concomitent cu o dezorganizare epistemologică și teoretic-economică propriu-zisă deconcertante. În această carte cititorul nu prea poate fi invitat ca, dacă-i place sau dacăl interesează o anumită temă, să sară direct la cutare capitol, sau parte, sau pagină. Explicațiile punctuale se leagă între ele într-un tot unitar, înțelegerea acestuia din urmă fiind abia baza solidă a înțelegerii temeinice a primelor. De asemenea, cititorul va fi ferit cu Acțiunea umană de situațiile stranii din diverse manuale moderne de economie în care i se va servi ici o explicație keynesiană, colo una monetaristă, bine asezonate cu  considerații marxiste, instituționaliste, behavioriste sau de teoria jocurilor – toate având între ele o compatibilitate cel puțin îndoielnică.

În al doilea rând, cititorul Acțiunii umane nu poate să nu fie izbit de primele circa două sute de pagini dedicate problemelor epistemologice. Departe de a fi doar pedanterie sau test de anduranță pentru virtualii discipoli (de tipul probelor la care se zice că erau supuși tinerii aspiranți la statului de călugări shaolin sau participanții la școala lui Pitagora care aveau obligația tăcerii în primul an), la Mises discuția epistemologică se cere cu stringență tocmai pentru a face inteligibil restul demersului din tratat. Mises nu s-a apucat de epistemologie deoarece și-ar fi propus să facă economie, dar luând-o așa mai pe departe, s-a rătăcit în acest domeniu și a uitat să mai dezvolte teoriile economice propriu-zise. Tocmai pentru că a obținut rezultate în domeniul teoriei economice și al interpretărilor istorico-economice, pe care nu le mai putea face pe deplin înțelese în contextul invaziei empirismului pozitivist și al exacerbării importanței teoriei echilibrului general de factură walrasiană, a ajuns Mises să se vadă nevoit a-și explicita și pune pe masă și metoda și a începe discuția de tot mai multe ori de aici. Astfel, privită în ansamblu, Acțiunea umană este remarcabilă și prin aceea că nu este nici – așa cum sugeram adineauri – tratat de metodă în care economia n-a mai apucat să intre, și nici tratat de economie fără metodă – ca multele produse grăbite ale mediului academic și educațional contemporan.

În al treilea rând, Acțiunea umană este complet lipsită de grafice, scheme și diagrame. Sceptic absolut în privința acestor elemente pirotehnice cu miză cel mult didactică, Mises a optat în cunoștință de cauză și cu maximă acribie pentru paradigma logico-verbală în virtutea imperativului autoimpus al realismului analizei. Conștient că simplificările, modelele, graficele și schematizările sfârșesc de cele mai multe ori prin a prinde viață ele însele, cercetătorul părăsind finalmente realitatea pentru jonglerii cu mărgele de sticlă în spații conceptuale mai ușor de îmblânzit, el refuză chiar și simpla reprezentare marshalliană  a cererii și ofertei prin arhicunoscutele „curbe”. Chiar și acest simplu fapt dă mărturie pentru ideea misesiană că în centrul analizei economice trebuie să stea acțiunea umană, fenomen deloc pretabil abstractizărilor impersonale și determinist-mecaniciste.

Cartea este, prin urmare, mai mult decât un simplu tratat de economie cu prolegomene metodologice cu tot. E și un produs cultural și retoric care vorbește despre o altă lume științifică și nu numai. De la titlurile și citatele în franceză, germană sau latină pe care Mises le lasă netraduse cu aerul că „vorba ceea, cine n-o fi știind ce înseamnă?” până la referințele pasagere care trădează un volum de muncă infernal din perspectiva comodității noastre de moderni –  la Henri Cernuschi, Mihail Rostovțev, Luis Rougier sau Ettore Ciccoti pentru a lua repede câteva la întâmplare – Acțiunea umană îi descoperă cititorului nu doar statura culturală și intelectuală a autorului, ci și un model – iarăși, abia întrezărit de noi cei din epoca vitezei și a ersatz-urilor – de cititor. Citindu-l pe Mises poți redescoperi ce-ar însemna să scrii și să citești la modul serios. Dar totodată și cum ar trebui să arate o lume și o cultură în care aceste activități ar sta așezate pe făgașele lor (mai) firești.

În cele ce urmează, vom încerca să introducem cititorul în câteva mari teme misesiene, prezente firește, și-n Acțiunea umană. Pe undeva, procedând astfel, trădăm spiritul misesian, reticent cvasi-absolut la ideea de pre-mestecare a ideilor unui autor prin prefețe sau studii introductive. Tragem nădejde însă că înțelegând înstrăinarea „oamenilor recenți” ai acestor vremuri de tot ce însemna știință, teorie sau economie în perioada zenitului carierei sale, autorul însuși ar îngădui și ierta o astfel de încercare. Și vom proceda în câțiva pași. Mai întâi vom evidenția faptul că tratatul vine ca o explicitare a presupozițiilor teoretice generale implicite în contribuțiile fundamentale (teoria monedei, imposibilitatea calculului economic în socialism sau teoria crizelor economice) care l-au consacrat. Apoi vom evidenția câteva caracteristici ale sistemului misesian general de teorie economică și economie politică în încercarea de a-i surprinde și sugera specificitatea. După o luare în discuție a câtorva… să le zicem „fundături” ale tratatului care nu sunt mai puțin de folos pentru cercetătorii în tradiția lui Mises, vom încheia cu câteva considerații, întâi despre Mises ca om și apoi despre traducerea disponibilă pe site-ul Institutului Ludwig von Mises România și traducător. Toate acestea, însă după o foarte scurtă încadrare a autorului și cărții din perspectiva istoriei gândirii economice.[…]”