11. Monopolul asupra pământului: trecut şi prezent

Murray N. Rothbard - Etica libertăţii Partea a doua: Teoria libertăţii

Aşadar, există două tipuri de titluri de proprietate asupra pământului invalide din punct de vedere etic: „feudalismul”, în care avem de-a face cu agresiunea continuă a deţinătorilor titlurilor de proprietate împotriva ţăranilor angajaţi în activităţi productive de transformare a solului; și colonizarea fictivă (land-engrossing), prin care pretenții abritrare de proprietate asupra terenurilor virgine sunt folosite ca pretext pentru a nu permite colonizarea efectivă a acestora.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

10. Problema furtului de pământuri

Murray N. Rothbard - Etica libertăţii Partea a doua: Teoria libertăţii

O aplicaţie deosebit de importantă a teoriei noastre a drepturilor de proprietate este cea a proprietății asupra pământului. Mai întâi să observăm că „pământ” înseamnă o cotă parte fixă din suprafaţa terestră având, prin urmare, o existență virtual permanentă. Investigaţia istorică cu privire la drepturile de proprietate asupra pământului ar trebui să se întoarcă în timp mult mai departe decât în cazul altor bunuri perisabile. Totuşi, aceasta nu este nicidecum o problemă crucială pentru că, după cum am văzut, acolo unde victimele se pierd în negura timpului, pământul le aparţine posesorilor curenţi non-agresori.

publicat în Capitole · Comentează [5] · Citeşte »

4. Problemele

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Dacă ne aruncăm privirea la domeniile cruciale și problematice ale societății noastre – zonele crizei și eșecului – vedem în fiecare caz un „fir roșu” care trece și le unește pe toate: firul statului. În fiecare dintre aceste cazuri, statul fie a condus în totalitate, fie a influențat puternic mersul lucrurilor. Există ceva inerent în operațiile și activitatea statului, ceva care creează înseși eșecurile pe care le vedem peste tot? Vom cerceta unele dintre problemele majore ale statului și ale libertății în această țară, vom vedea de unde vin eșecurile, și vom propune soluțiile noului liberalism.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

3. Statul

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Neglijând propriul monopol asupra hoției și prădării, statul ridică printre subiecții săi spectrul haosului care se presupune că ar apărea dacă statul ar dispărea. Se susține că oamenii nu ar putea de unii singuri să-și producă propria protecție contra criminalilor și tâlharilor sporadici. Mai mult, fiecare stat a avut deosebit de mult succes, de-a lungul secolelor, în răspândirea fricii, în sânul poporului său, de conducătorii altor state. Suprafața uscată a globului fiind acum împărțită între diverse state, una dintre doctrinele și tacticile de bază ale conducătorilor fiecărui stat a fost identificarea statului însuși cu teritoriul pe care îl guvernează. Pentru că oamenii tind de regulă să-și iubească patria, identificarea acelui teritoriu și a populației sale cu statul este o metodă de a pune patriotismul natural în slujba statului.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

9. Proprietate şi agresiune

Murray Rothbard - Etica libertăţii Partea a doua: Teoria libertăţii

Problema crucială a societăţii nu este, cum atât de mulţi cred, aceea dacă proprietatea ar trebui să fie privată sau publică, ci mai degrabă dacă proprietarii necesarmente „privaţi” sunt proprietari legitimi sau sunt agresori. Şi asta pentru că, în ultimă analiză, nu există o entitate numită „guvern”; există doar oameni care se reunesc în grupuri numite „guverne” şi care acţionează într-o manieră „guvernamentală” . Întreaga proprietate este, deci, întotdeauna „privată”; singura întrebare – şi cea mai importantă – este dacă ea ar trebui să încapă pe mâna agresorilor sau pe mâna proprietarilor legitimi. Există, de fapt, un singur motiv ca libertarienii să se opună proprietăţii publice sau să pledeze pentru abolirea ei: înţelegerea faptului că cei din guvern sunt deţinători criminali şi nelegitimi ai acestei proprietăţi.

publicat în Capitole · Comentează [3] · Citeşte »

2. Proprietate și schimb

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Fiind total opus oricărui fel de agresiune asupra drepturilor și proprietății oricărei persoane sau grup de persoane, liberalul constată că, de-a lungul istoriei și până în prezent, a existat un agresor principal, central și dominant al tuturor acestor drepturi: statul. Contrar tuturor celorlalți gânditori de stânga, de dreapta, sau dintre ele, liberalul refuză să dea statului autoritatea morală de a comite acțiuni pe care aproape toată lumea le-ar considera imorale, ilegale și penale, dacă ar fi comise de către oricare altă persoană sau grup din societate. Pe scurt, liberalul insistă ca legea morală generală să fie aplicată tuturor, fără nici o excepție pentru vreo persoană sau vreun grup. Dar dacă privim statul dezgolit de haine, vedem că îi este universal permis, și este chiar încurajat, să comită tot felul de acțiuni pe care chiar și non-liberalii le-ar considera infracțiuni condamnabile.

publicat în Capitole · Comentează [2] · Citeşte »

1. Tezaurul liberal: Revoluția americană și liberalismul clasic

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Murray N. Rothbard

Mișcarea liberală clasică a fost, în tot Occidentul, un val „revoluționar” liberal care a lovit ceea ce putem numi Vechiul Regim – acel ancien régime care și-a dominat supușii timp de secole. Acest regim impusese, în perioada modernă timpurie care începe cu secolul XVI, un stat central absolut și un rege care stăpânea cu drept divin peste o mai veche și restrictivă rețea de monopoluri teritoriale feudale și controale și restricții ale breslelor urbane. Rezultatul era cel al unei Europe stagnante sub un morman paralizant de controale, taxe și privilegii de monopol asupra producției și comerțului, conferite de autoritățile centrale (și locale) producătorilor săi favoriți. Această alianță între noua putere centrală, birocratică și războinică, și comercianții privilegiați – o alianță care va fi numită ulterior „mercantilism” de către istorici – alături de o clasă de stăpânitori latifundiari, constituia Vechea Ordine împotriva căreia s-a ridicat și revoltat noua mișcare a liberalilor clasici și a radicalilor din secolele XVII și XVIII.

publicat în Capitole · Comentează [2] · Citeşte »

Informația: adevăr și fals

Murray N. Rothbard

Murray Rothbard vorbește în capitolul 16 din Etica libertății despre libertatea de exprimare și dreptul la propria reputație. Ce ce se poate spune și ce nu într-o societatea cu adevărat liberă? Poate exista un drept la propria reputație așa cum există un drept asupra propriei persoane? Trebuie defăimarea și calomnia interzise prin lege?

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [1] · Citeşte »

Vigilența populară: autentica asigurare a depozitelor bancare

Murray N. Rothbard

Ideea însăşi de „asigurare a depozitelor” este o fraudă; cum ar putea cineva să asigure o instituţie (sistemul bancar cu rezerve fracţionare) inerent insolvabilă şi care se va prăbuşi chiar în clipa în care publicul va înţelege, în cele din urmă, înşelăciunea? Să presupunem că mâine publicul american ar deveni subit conştient de frauda bancară şi s-ar prezenta de dimineaţă în faţa ghişeelor, cerând la unison bani gheaţă. Ce s-ar întâmpla? Băncile ar deveni instantaneu insolvabile, deoarece ele n-ar putea să ramburseze mai mult de 10% din avutul clienţilor înşelaţi. Taxa enormă necesară pentru a acoperi deficitele tuturor este de neconceput.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [4] · Citeşte »

Etica libertăţii

Murray N. Rothbard - Etica libertăţii

Murray N. Rothbard este cel care a pus cel mai bine în evidenţă – urmând linia lui Molinari – teribilul non-sequitur al liberalismului clasic conform căruia piaţa, deşi este în general cea mai bună modalitate de soluţionare a problemelor economice ale producţiei de bunuri şi servicii, ea eşuează când e vorba de furnizarea legii şi serviciilor de protecţie.

De asemenea, tot el a recuperat adecvat tradiţia dreptului natural, punând bazele unei discipline ştiinţifice a eticii având ca nucleu conceptul de proprietate privată – central atât în economie cât şi în drept.

Analiza rothbardiană marcată de intransigenţă logică, metodologică şi morală pune în lumină – spre bucuria celor ce mai cred în posibilitatea şi viabilitatea cumsecădeniei – justeţea şi eficienţa, realismul şi fezabilitatea ordinii proprietăţii private – acel sistem din care agresiunea instituţionalizată a fost integral extirpată. În ultimă instanţă e vorba de o respingere decisivă a teoriilor ce au în centru „fecunditatea răului” – făcut cu măsură şi de către cei chemaţi – ca soluţie la problemele pe care le ridică – şi le-a ridicat dintotdeauna – cooperarea socială. În mod fericit, teoria rothbardiană consună cu aspiraţiile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, lămurind cadrul instituţional exterior compatibil (singurul, de altfel) cu strădaniile pe calea împlinirii întregii virtuţi.

publicat în Tratate, Cărţi, Broşuri · · Citeşte »

Precedentele · Următoarele