Cercetând judecățile de valoare, le-am privit ca date ultime care nu pot fi reduse la alte date. Nu susținem că judecățile de valoare, așa cum sunt exprimate de oameni și folosite pentru a ghida acțiunea, sunt fapte independente de toate celelalte condiții ale universului. O astfel de asumpție ar fi ridicolă. Omul este parte a universului, este produsul forțelor care operează în acesta, și toate gândurile și acțiunile sale sunt, asemenea stelelor, atomilor și animalelor, elemente ale naturii. Ele sunt înglobate în concatenarea inexorabilă a tuturor fenomenelor și evenimentelor.
A spune că sunt în ultimă instanță fapte date înseamnă că mintea umană nu este capabilă să le urmărească retrospectiv spre acele fapte și întâmplări de care se preocupă științele naturale. Nu știm de ce și în ce fel anumite condiții ale lumii externe stârnesc într-o minte umană o anumită reacție. Nu știm de ce oameni diferiți, și aceiași oameni la momente diferite din viețile lor, reacționează diferit la aceiași stimuli externi. Nu putem descoperi conexiunea necesară dintre un eveniment extern și ideile pe care le produce în mintea umană.
Pentru a clarifica această chestiune trebuie acum să analizăm doctrinele care susțin opinia contrară. Trebuie să cercetăm toate variantele de materialism.
