Drumurile publice înseamnă socialism. Ceea ce se întâmplă cu pasajul de la Unirii îmi evocă trei lucruri, toate având în comun socialismul.
1. Ghilotinele revoluției franceze (bine, poate e prea metaforic)
2. Trenurile care deraiază în Atlas Shrugged, de Ayn Rand
3. Pasajul de mai jos din Rothbard, Manifestul libertarian:
Dacă există o cerere crescută pentru un bun deținut privat, consumatorii plătesc mai mult pentru produs și investitorii investesc mai mult în oferta sa, realizând astfel echilibrul între cerere și ofertă, spre satisfacția tuturor. Dacă o cerere pentru un bun public (apă, străzi, metrou etc.) crește, tot ce auzim este supărarea pe consumator pentru risipirea de resurse prețioase împreună cu supărarea pe contribuabil pentru că se sustrage de la o povară fiscală mai mare. În întreprinderea privată afacerea curtează consumatorul și îi satisface nevoile cele mai urgente; agențiile guvernamentale denunță consumatorul drept un utilizator problematic al resurselor sale.
E prea scund pasajul nostru public pentru vehiculul tău privat? Să mori tu!
Așa se încheie un alt episod sumbru din serialul „Socialismul e criminal”.