Un articol de pe site-ul CNBC pune lucrurile la punct în privința ierarhiei autorităților intelectuale când vine vorba despre lămurirea rolului și importanței etalonului aur (devenit subiect de interes în sânul republicanilor datorită eforturilor de popularizare ale lui Ron Paul).
Criticii aduse de Matthew O’Brien etalonului aur, cum că a creat instabilitate monetară în anii douăzeci în SUA, autorul articolului, John Carney, îi răspunde brutal și absolut justificat:
Rothbard is the person most responsible for keeping the idea of the gold standard alive during its years of neglect and disrespect by mainstream economists. If he didn’t think the case for gold turned on price stability, it’s safe to say that you aren’t scoring points against the gold standard by pointing to O’Brien’s charts.
Argumentelor citate din cartea lui Rothbard despre Marea Depresiune îi sunt adăugate cele citate din Herbener și Salerno.
Într-adevăr, stabilitatea prețurilor nu este o miză a politicii monetare. Iar etalonul aur din acea perioadă trebuie luat cu un vârf pumn de sare: este un etalon aur în regim monetar bazat pe substitute reglementate și în regim bancar cu bancă centrală, care poate susține temporar o elasticitate a masei monetare pe care un etalon aur pur, bazat pe libera întreprindere bancară și concurență în producția monetară nu ar permite-o.
Deci, detractori ai etalonului aur, dați-vă oamenii de paie la o parte. Trece Rothbard!
