Nu este de mirare că Frederic Bastiat, marele economist laissez-faire de la mijlocul secolului al XIX-lea a numit taxele vamale o „cale ferată negativă”. Protecționiștii sunt la fel de distructivi din punct de vedere economic pe cât ar fi dacă ar ciopârți șinele de cale ferată, avioanele, vapoarele și ne-ar forța să regresăm către transporturile costisitoare ale trecutului – potecile montane, plutele sau vasele cu pânze. (Murray Rothbard)
Îmi place și mie protecționismul … voluntar. Adică, dacă vreau, mă apuc să-mi fac singur brânza. Totuși, e ok să ajung să cumpăr brânza cu 30% mai mult pentru că un producător român de brânză solicită protecție (taxe sau limitări cantitative) în fața concurenței?! Nu.
Protecționismul înseamnă bariere în calea comerțului. Adică să îngreunezi modalitatea prin care un bun poate ajunge la tine, ca și consumator. În favoarea protecționismului stau argumente mai vechi precum locurile de muncă, importanța industriilor interne, comerțul strategic și unele mai noi, precum protecția mediului înconjurător sau calitatea condițiilor de muncă.
Nici unul din aceste argumente nu rezistă criticii economice, care în genere spune că prosperitatea se obține atunci când NU faci/produci ceea ce alții fac mai eficient decât tine. Costul de oportunitate e problema pe care protecționismul n-o va putea niciodată rezolva. De ce să stimulez artificial industrii interne dacă asta înseamnă un cost de oportunitate mare?! Îmi place industria, și agricultura, dar nu artificiale, bazate pe considerații geo-strategice sau politice. Dacă vrei să susții o industrie, fă-o singur, cumpără mai mult, promoveaz-o pe căile tale, cumpără acțiuni dacă se poate.
Viabilitatea protecționismului nu e o chestiune de economie, ci de decizii și strategii politice. Studii empirice se pot face și pro și contra, problema e însă de principiu economic. Răsfățații protecționismului sunt adesea industrii sau firme care devin dependente de sprijinul politic, de favoruri, de privilegii, căci ei cer de fapt abolirea parțială a mecanismelor pieței (mai ales a prețului). Ei formează apoi o bază electorală solidă, care în țări precum România vor ajunge, indirect, să țină pe loc autostrăzi, spitale, parcări, reabilitarea rețelei de termoficare..lucruri de genul acesta, de bază.
Da, da! Ideile au consecințe la nivelul conductei care îți aduce apa în casă. În fapt, socialismul e un mare proiect protecționist, care în lupta sa cu alții, cu străinii, cu capitaliștii, cu Dumnezeu, merge până la abolirea proprietății private.
Deci, nu. Protecționismul nu va face America mai măreață sau mai bogată, ci doar va întări grupurile de interese care susțin viziunea actualului președinte. Iar România ar fi tot mai sărăcită.
Pe cine protejează deci protecționismul? În primul rând pe cei care solicită protecția, câțiva, puțini. Cine pierde? Toți cei forțați să plătească pentru ei. Câștigă economia în ansamblu? Nu, e un joc cu sumă nulă.
