Imi atrage atenția un prieten că domul Bogdan Chirițoiu nu stăpânește logica economică, sau cel puțin așa apare din acest citat:
Excesul de cerere din deficitul bugetar se duce in importuri, creste deficitul comercial. Deci daca am deficit bugetar acesta atrage importurile, ceea ce genereaza o scadere a cursului si genereaza inflatie. Intrucat mare parte din alimente sunt importate, iar leul scade fata de euro, acestea genereaza o crestere a preturilor. Sunt legi ale economiei.
Fără creșterea masei monetare, excesul de cerere din deficit ar trebui să fie însoțit de un deficit de cerere în sectorul privat. Dacă excesul se duce în importuri, trebuie arătat că acei bani luați din piață ar fi avut altă destinație decât importurile, lucru care nu este atât de evident la o primă privire.
Dar, să presupunem că avem o cerere crescută pentru bunuri din import, ceea ce într-adevăr ar putea duce la deprecierea monedei. Înseamă că asta generează inflație? Nici pe departe. Asta este un semn de inflație, adică un preț crescut din lunga listă de prețuri care cresc din cauză că avem mai mulți lei în economie.
Cursul nu trebuie să dicteze în vreun fel creșterea altor prețuri. Dacă am gândi așa, ar însemna să fim înțepeniți în gândirea incoerentă a economiștilor care încă mai credeau că prețurile sunt determinate de costuri. Dar, noi știm – nu-i așa? – noi știm acum prea bine că prețurile sunt cele care cresc primele, de obicei trase în sus de inflația monetară, ca apoi, prin procesele pieței să fie urcate și costurile.
Bunurile de import, dacă sunt bunuri finale, de consum, nici nu ar avea cum să ducă la vreo creștere a altor prețuri, pentru că nu mai intră în nici un proces de producție, ci merg direct la distrugere întru satisfacerea cumpărătorului.
Dacă se importă bunuri intermediare, de capital, nici atunci nu ar trebui să crească prețul bunurilor finale la a căror producție iau parte, pentru că pur și simplu nu poate nimeni să iasă pe piață și să crească prețul cu scuza penibilă că are costuri mai mari. Adică, genul ăsta de scuză poate fi justificată în lumina analfabetismului economic al cumpărătorilor, ca un artificiu de marketing, dar cumpărătorii nu acceptă de fapt prețuri mai mari decât dacă nu au de unde cumpăra mai ieftin. Creșterea generalizată a prețurilor nu poate fi generată decât de inflația monetară.
Dacă nu ar fi mai mulți bani pe piață, importuri mai multe nu ar duce neapărat la creșterea prețurilor de import (o cerere ar putea fi însoțită de o ofertă crescută). Și, cu siguranță, nu ar avea de ce să crească prețurile pentru producția locală, care nimic nu are de-a face cu cursul valutar.
Deci, afirmația domnului Chirițoiu este o jumătate de adevăr sprjinită cu o argumentație de econozaur. De fapt, ceea ce poate fi spus, este că deficitul e finanțat prin inflație (nu prin datorie, caz în care ar trebui ca altcineva să economisească) și această inflație a dus atât la deprecierea leului cât și la o creștere generalizată a prețurilor. Sunt legi ale economiei, într-adevăr, dar sună altfel.
