Filmul demonstrativ de mai jos îmi aduce aminte de I, pencil, eseul care argumenta cât de importantă e diviziunea (internațională) a muncii. Nimeni nu poate face de unul singur un simplu creion. În aceeași manieră a încercat un student englez să producă de la zero un toaster. Cât l-a costat și ce a ieșit, căutați și vedeți.
Putem să-i spunem „I, mask”: produs diferit, aceeași poveste. Ne supărăm că o mască ffp2 e 35 de lei, dar dacă nu găsim, uite că putem face noi una – sau două, dacă mai avem răbare – pornind de la sutien de 80 de lei și un filtru hepa de cam tot atâția bani. Cei care pledează pentru protecționism*, chiar și marginal, spre așa ceva ne trag pe toți.
*Sunt niște nuanțe aici: occidentul și-a băgat singur bețe în roate, cu reglementări și fiscalitate anti-business. Dar puțini din cei care vor acum protecționism sunt dispuși să renunțe la acel intervenționism. Vor reîntoarcerea naționalismului, cu păstrarea socialismului.
