Un comentariu remarcabil de Adrian Panaite, editorialist de urmărit la Curierul Național:
Drumul Fascismului Duce la Bruxelles
Propaganda ne spune despre supremația democrației și pieței libere, atunci când corporatismul având ca pavază un stat tot mai puternic este ceea ce definește tot mai mult societatea occidentală. Atunci când capitalul privat, deși menține dreptul de proprietate, alocă resursele nu după prioritățile proprii, ci după acelea ale unor planificatori centrali, aceasta este fascism. Iarăși, atunci când statul își siluiește cetățenii pentru a fi clienți ai unor corporații atunci când preferințele acestora le spun mai degrabă altceva, este vorba despre fascism.
Nu vorbim doar la nivel de principiu; chiar programe punctuale sunt de origine fascistă. Schemele de subvenționare a energiei verzi în care consumatorii sunt siliți de stat să fie clienți ai unor antreprenori privați în domeniu sunt un bun exemplu în acest sens. La fel, programele “rabla” din toată Europa, cotele din agricultură, creditul preferențial facilitat de schemele de garantare, reabilitările de blocuri pe banii administrațiilor locale de la noi, obligativitatea cauciucurilor de iarnă, taxa auto, stimulentele de stat pentru achizițiile imobiliare sunt programe de esență fascistă. Companiile private și consumatorii sunt siliți să ia decizii pe care nu le-ar lua în piața liberă, iar banii merg prin intermediul bugetelor publice către zone în care nu ar fi mers în condiții de piață concurențială. Mulți vor spune că aceste programe sunt bune. Putem fi de acord… cu o condiție: să îi recunoaștem geniul politic lui Mussolini și să consfințim superioritatea fascismului.
