Sf. Ioan Iacob Românul necenzurat:
„Din această pildă putem cunoaște câtă cumpătare aveau Sfinții Părinți când era vorba de taina Credinței. Lepădarea ucenicului s-a făcut prin neștiință, din cauza prostimii lui. Iar Iar dacă se întâmpla cumva ca cineva să tăgăduiască cu bună știință sfânta și dreapta Credință, atunci toți se tânguiau pentru el, ca și pentru cel mort, și nimeni dintre credincioși nu aveau voie să facă legături cu cel lepădat.
Mai tare se fereau de el, decât de cel bolnav de ciumă. În asemenea cazuri Biserica punea legătură de afurisenie pentru cel căzut din credință și numai după o lungă pocăință era primit din nou între credincioși, însă nu avea voie să se împărtășească până în ceasul morții, iar dacă era cumva cleric, atunci pierdea dreptul la slujbă pentru toată viața. Așa era în vremea veche.
Dar astăzi, ce ne este dat să vedem în lumea creștinilor noștri? … Unii se mai feresc puțin de cei înșelați, alții însă se sfiesc, temându-se de răzbunare, iar alții mai habotnici îi laudă pe unii ca aceștia că au îndrăzneală și sunt râvnitori pentru dreptate. (Dumnezeu Sfântul să ne păzească de asemenea înșelăciune!)
Dacă socotim bine, vedem că înșelăciunea comunistă, cu întunericul masoneriei și cu toată ceata ateilor din Apus nu este altceva decât o lepădare de Credință. Ca să fie protejați de guvernul ateilor, păstorii cei duhovnicești ascund astăzi toiagul mustrării și pleacă steagul credinței în fața stăpânirii lumești. Ba unii îi laudă pe stăpânitorii comuniști și le fac paradă (Te deumuri). Se tem păstorii să nu jignească pe fiarele cele cuvântătoare…”
„…Mai sunt apoi o mulțime de râvnitori ai credinței, cari trăiesc ascunși prin pădurile cele nestrăbătute din Siberia și Caucaz. Ei duc o viață aspră ca și Sfinții Părinți din vechime, iar Milostivul Dumnezeu îi acoperă ca să nu fie descoperiți de Stăpânire. Apoi clericii și mirenii cari nu ascultă de Biserica lui Alexei, se adună în locuri ascunse sub pământ (în catacombe) și fac slujbe. Aceștia fac parte din Biserica liberă a „Catacombelor” și au astăzi 10 arhierei și mulțime de preoți, cari se poartă mirenește la arătare. Prin rugăciunile lor ne miluiește Dumnezeu și pe noi nevrednicii, care nu avem nici o silă și totuși ne poticnim spre cele deșarte și nu purtăm grijă de mântuire…”
„…Și dacă nu ascultăm de Sfintele Canoane, atunci înseamnă că nu cinstim nici pe Cuviosul Nicodim și nici pe Sfinții Părinți din vechime. Iar hotărârea care au făcut-o pentru canonizare (adică recunoașterea) Cuviosului Nicodim este ca o grămadă de cărbuni aprinși în capul celor cari au hotărât aceasta. Pe marele apărător al Sfintelor Canoane și a vechiului Călindar l-au așezat între Sfinți, iar cartea Sfintelor Canoane și Călindarul vechi îl țin sub picioare!…”
