Podcast: În Dodii cu Vlad Topan despre argumentul misesian al calculului economic în regim socialist

Institutul Mises · 24 noiembrie 2020

Costel Stăvărache și Alexandru Chiriac într-un podcast În Dodii cu Vlad Topan, vicepreședintele academic al Institutului Mises România, despre argumentul imposibilității calculului economic în regim socialist. Dintre temele atinse: insulele de haos calculațional, inclusiv cele create de fondurile europene, socialismul academic și reticența sa în fața argumentelor anti-socialiste, diferențele dintre argumentația misesiană și cea hayekiană, banii în socialism, distincția dintre prețuri și taxe etc.

Comentează

Podcast În Dodii cu Tudor Smirna: ce le-a făcut statul banilor noștri?

Institutul Mises · 24 noiembrie 2020

Gabriel Munteanu și Alexandru Chiriac într-un podcast În Dodii cu Tudor Smirna, din partea Institutului Mises România, despre cartea Ce le-a făcut Statul banilor noștri? de Murray Rothbard. Dintre temele atinse: bani, cryptomonede, activitate bancară, cicluri de afaceri.

Cartea în format tipărit se găsește aici: https://mises.ro/librarie/cumpara/ce-le-a-facut-statul-banilor-nostri/

Comentează

Conferința Future of Europe: secțiune despre antreprenoriat

Institutul Mises · 29 octombrie 2020

Semnalăm aici conferința Future of Europe și în special secțiunea despre antreprenoriat pe timp de pandemie. Secțiunea este moderată de Vlad Topan și principalii vorbitori vor fi Matthew McCaffrey, Gabriel Mursa, Radu Mușetescu și Stephen Bowers. Date fiind aceste nume, ne așteptăm la discuții interesante din perspectiva Școlii austriece de economie.

Discuțiie se desfășoară mâine, 30 octombrie 2020, de la ora 14:00 și pot fi urmărite pe Facebook și YouTube.

Programul întregii conferințe este disponibil aici: http://bit.ly/FoE2020_Agenda (pdf)

Comentează

Podcast: În Dodii cu Vlad Topan

Institutul Mises · 13 octombrie 2020

Gabriel Munteanu și Alexandru Chiriac într-un podcast În Dodii cu Vlad Topan, vicepreședintele academic al Institutului Mises România, despre împăcarea creștinismului cu capitalismul. Câteva din temele atinse: Ce să îi dăm cezarului, ce e al lui de fapt? E libertatea suficientă pentru o societate înfloritoare? Care e poziția referitor la inițiativa Coaliției pentru Familie? Dar vizavi de maniera în care guvernarea gestionează criza Covid19?

Comentează

Un nou documentar despre Ludwig von Mises

Tudor Smirna · 11 octombrie 2020

Oskar Lange i-a promis lui Mises o statuie în fața ministerului planificării centrale, pentru ceea ce considera a fi critica constructivă care a făcut posibilă aflarea soluției la problema planificării în socialism. Critica a fost implacabil de distructivă, de fapt. Statuia nu s-a ridicat, a fost o altă promisiune deșartă a socialismului. Dar uite că Polonia îl cinstește pe Mises în multe alte chipuri. Ultimul, acest documentar care schițează viața și opera lui Ludwig von Mises, din Lvov, prin Viena și Geneva, până la New York. O excelentă cale de familiarizare cu marele gânditor, evocat de alți gânditori și urmași remarcabili. Următorul pas pentru cei interesați poate fi biografia exhaustivă, The Last Knight of Liberalism, scrisă de unul dintre cei intervievați, Jörg Guido Hülsmann. Și, bineînțeles, pentru cei care vor să intre în contact direct cu opera lui Mises, Acțiunea umană și alte texte sunt disponibile pe site-ul nostru și în Librăria Mises.

Comentează

Declarația de la Great Barrington

Institutul Mises · 08 octombrie 2020


Redăm mai jos declarația și petiția pentru schimbarea politicilor COVID-19 inițiată de somități medicale internaționale și semnată până la această oră de mai bine de 4600 de experți în sănătate publică și aproape 8700 de cadre medicale, alături de peste 121.000 de persoane din întreaga lume.


În calitate de epidemiologi ai bolilor infecțioase și oameni de știință cu specializare pe sănătatea publică, suntem foarte îngrijorați în legătură cu impactul nociv pe care actualele politici COVID-19 îl au asupra sănătății fizice și psihice. Recomandăm o abordare pe care o numim Protecție Focalizată.

Suntem de peste tot din lume, atât de dreapta cât și de stânga. Ne-am dedicat carierele țelului de a proteja oamenii. Politicile curente de carantinare produc efecte devastatoare asupra sănătății publice, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Rezultatele (și ne limităm aici la doar câteva) includ rate mai mici de vaccinare a copiilor, înrăutățirea situației bolilor cardiovasculare, testări mai puține pentru depistarea cancerului și un declin al sănătății mintale – toate ducând la o mortalitate în exces în anii următori, cei din clasa muncitoare și cei tineri fiind afectați cel mai grav. Ținerea elevilor și studenților în afara școlilor este o mare nedreptate.

Continuarea acestor măsuri până când apare un vaccin va provoca daune iremediabile, iar cei care sunt mai puțin privilegiați vor suferi disproporționat de mult.

Din fericire, putem înțelege din ce în ce mai mult acest virus. Știm că vulnerabilitatea fatală din cauza COVID-19 este de mai bine de o mie de ori mai mare în rândul celor bătrâni și bolnavi decât în rândul celor tineri. De fapt, pentru copii, COVID-19 este mai puțin periculoasă decât multe alte rele, inclusiv gripa.

Pe măsură ce imunitatea crește în rândul populației, riscul infectării devine pentru toți mai mic – inclusiv pentru cei vulnerabili. Știm că, în final, toate populațiile vor obține imunitatea de grup – adică punctul la care rata noilor infectări este stabilă – și că acest lucru poate fi ajutat (dar nu este dependent) de un vaccin. Scopul nostru, deci, ar trebui să fie acela de a minimiza mortalitatea și suferința socială până când obținem imunitatea.

Abordarea cea mai înțeleaptă și blândă, care pune în balanță riscurile și beneficiile obținerii imunității de grup, este să permitem celor care au un risc minim de moarte să-și trăiască viețile în normalitate și să consolideze imunitatea la virus prin infectare naturală. În același timp, trebuie să protejăm mai bine pe cei care au riscul cel mai mare. Aceasta este ceea ce numim Protecție Focalizată.

Adoptarea de măsuri pentru a-i proteja pe cei vulnerabili ar trebui să fie scopul central al politicilor de sănătate publică vizavi de COVID-19. De exemplu, casele de bătrâni ar trebui să folosească personal care a obținut imunitatea și să facă frecvent teste PCR celorlalți lucrători și tuturor vizitatorilor. Rotația personalului ar trebui să fie minimizată. Pensionarilor care trăiesc acasă ar trebui să le fie livrate cumpărăturile la domiciliu. În măsura în care este posibil, ar trebui să se întâlnească cu rudele în aer liber, nu în interior. Se poate și este perfect în aria și capacitățile celor specializați în sănătate publică să pună în aplicare o listă comprehensivă și detaliată de măsuri, inclusiv de abordări pentru gospodăriile multigeneraționale.

Celor care nu sunt vulnerabili ar trebui să li se permită imediat să își reia viața obișnuită. Pentru a scădea pragul imunității de grup, toată lumea ar trebui să recurgă la măsuri simple de igienă, precum spălatul mâinilor și statul acasă al celor care se simt rău. Școlile și universitățile ar trebui să fie deschise pentru predarea la clasă. Activitățile suplimentare, precum sporturile, ar trebui să fie reluate. Adulții tineri care au risc scăzut ar trebui să poată lucra în mod normal, nu neapărat de acasă. Restaurantele și alte afaceri ar trebui să fie deschise. Artele, muzica, sporturile și alte activități culturale ar trebui să se reia. Cei care sunt mai expuși riscului ar trebui să poată participa dacă își doresc, în timp ce societatea ca întreg se bucură de protecția oferită celor vulnerabili de cei care și-au obținut imunitatea.

Pe data de 4 octombrie 2020, această declarație a fost scrisă și semnată la Great Barrington, Statele Unite, de:

Dr. Martin Kulldorff , profesor de medicină la Universitatea Harvard, biostatistician și epidemiolog cu expertiză în detectarea și monitorizarea erupțiilor de boli infecțioase și evaluarea siguranței vaccinurilor.

Dr. Sunetra Gupta, profesor la Universitatea Oxford, epidemiolog cu expertiză în imunologie, dezvoltarea vaccinurilor și modelarea matematică a bolilor infecțioase.

Dr. Jay Bhattacharya, profesor la Școala de Medicină a Universității Stanford, fizician, epidemiolog, economist specializat în sănătate și expert în politici de sănătate publică axate pe boli infecțioase și populații vulnerabile.

Pentru a semna, mergeți aici.

Comentează

Mises Days 2020: reducere de 10% în Librăria Mises

Institutul Mises · 29 septembrie 2020

Astăzi se împlinesc 139 de ani de la nașterea lui Ludwig von Mises. Îl aniversăm cu o reducere de 10% la orice comandă făcută în Librăria Mises, începând de azi, timp de o săptămână, până pe 6 octombrie la ora 24:00. Folosiți cuponul mises139.

Spre Librăria Mises

Comentează

Cele 3 cărți au sosit de la tipar

Institutul Mises · 21 august 2020

Dacă Economia în 7 lecții este o strălucită introducere în gândirea economică sub ghidajul lui Mises, iar Ce le-a făcut Statul banilor noștri? a fost numită „cea mai remarcabilă sinteză austriacă dedicată banilor”, Pentru o nouă libertate: Manifestul libertarian poate fi considerat un tratat interdisciplinar de popularizare a libertății. Iată, așadar, o tripletă capabilă nu doar să așeze orice persoană pe drumul către autenticul liberalism, ci chiar să îi dea un avans substanțial pe acest drum.

Edițiile sunt de o calitate grafică excepțională. O carte e mai mult decât un text. Ne-am asigurat că cititorul va ține în mână un obiect care să respire pasiunea noastră pentru libertate.

Cărțile se pot comanda în Librăria Mises.

Comentează

Internarea forțată: două pagini din Manifestul Libertarian

Murray Rothbard · 18 mai 2020

[În Manifestul libertarian, Rothbard îl citează pe Thomas Szasz împotriva unei forme revoltătoare de servitute involuntară: internarea forțată a bolnavilor cu afecțiuni psihice. Argumentele nu au fost generalizate de Rothbard la situația actuală, în care sunt internați forțat cei asimptomatici, sau în care se impun carantină și izolare unor categorii de oameni sau întregii societăți. Nu și-a închipuit, probabil, că se poate ajunge la o asemenea situație abominabilă. Dar argumentele pot fi, cu anumite limite, generalizate pentru a fi relevante în actuala situație.


Puteți precomanda și susține tipărirea cărții aici.]


Internarea forțată

Unul dintre cele mai rușinoase domenii ale servituții involuntare din societatea noastră este practica răspândită a internării forțate, sau a spitalizării involuntare, a bolnavilor mintal. În generațiile trecute, această încarcerare a nevinovaților era făcută fățiș ca o măsură contra bolnavilor mintal, pentru a-i elimina din societate. Această practică intervenționistă a fost aparent mai umană în secolul XX, dar de fapt mai insidioasă: acum, doctorii și psihiatrii îi ajută cu încarcerarea pe acești nefericiți „pentru binele lor”. Retorica umanitară a permis utilizarea mult mai răspândită a acestei practici și, cu siguranță, a oferit rudelor nemulțumite posibilitatea să îi îndepărteze pe cei dragi fără să sufere procese de conștiință.

În ultimul deceniu, psihiatrul și psihanalistul libertarian Thomas S. Szasz a dus o cruciadă individuală împotriva internării forțate, care a părut fără șanse la început, dar care devine din ce în ce mai influentă în domeniul psihiatriei. În numeroase cărți și articole, dr. Szasz a dezvoltat un atac cuprinzător și sistematic asupra acestei practici. A insistat, de exemplu, asupra faptului că internarea involuntară este o violare profundă a eticii medicale. În loc să slujească pacientului, doctorul servește în acest caz altora – familiei, statului – pentru a acționa contra și a merge până la tiranizarea completă a persoanei pe care ar trebui să o ajute. Internarea forțată și cu atât mai mult „terapia” forțată, e mult mai probabil să agraveze și perpetueze „boala mintală”, decât să o vindece. Foarte adesea, arată Szasz, internarea este un mijloc de a încarcera și deci elimina rude neplăcute, în loc de a fi un autentic ajutor pentru pacient.

Principala rațiune pentru internarea obligatorie este posibilitatea ca pacientul să fie „periculos pentru el însuși și pentru alții”. Primul mare defect al acestei abordări este acela că poliția, sau legea, intervine nu atunci când este în curs de desfășurare un act de agresiune fățișă, ci atunci când cineva consideră că un astfel de act ar putea avea loc într-o bună zi. Dar aceasta oferă o semnătură în alb pentru tirania nelimitată. Oricine ar putea fi bănuit sau considerat capabil să comită o crimă într-o bună zi și deci, pe asemenea considerente, oricine poate fi închis legitim – nu pentru o ilegalitate, ci pentru că cineva credear putea comite una. Acest tip de gândire justifică nu doar încarcerarea, ci încarcerarea permanentă, a oricui este bănuit. Dar crezul liberal fundamental susține că orice individ are voință liberă și este capabil de alegeri libere; că nimeni, oricât ar fi de probabil să comită o agresiune în viitor, pe baza unei judecăți statistice sau de alt fel, nu este determinat să o comită; și că, în orice caz, este imoral, și invaziv și penal în sine, să forțezi pe cineva care nu comite o ilegalitate clară și prezentă, ci mai degrabă este suspect.

Recent, dr. Szasz a fost întrebat: „Dar nu considerați că societatea are dreptul și datoria să îngrijească de acei indivizi care sunt considerați «periculoși pentru ei înșiși și pentru alții»?” Szasz a replicat:

Cred că ideea de a „ajuta” oamenii prin a-i încarcera și prin a le face lucruri teribile este un concept religios, precum a fost cândva ideea de a le „salva” pe vrăjitoare prin tortură și ardere pe rug. În ceea ce privește „pericolul pentru sine însuși”, cred, ca și John Stuart Mill, că trupul și sufletul unui om sunt ale sale, nu ale statului. Și, mai mult, că fiecare individ are „dreptul”, dacă doriți, să facă ceea ce dorește cu trupul său – atât timp cât nu vatămă pe altcineva, sau nu încalcă dreptul altcuiva.

În ceea ce privește „pericolul pentru alții”, mulți psihiatri care lucrează cu pacienți spitalizați ar recunoaște că este o pură fantezie. … S-au făcut, de fapt, studii statistice care arată că bolnavii mintal respectă legea mult mai mult decât populația normală.

Iar juristul de libertăți civile Bruce Ennis adaugă că:

Știm că 85% din toți foștii pușcăriași vor comite mai multe ilegalități în viitor și că rezidenții din ghettouri și bărbații adolescenți este mult mai probabil să comită ilegalități decât membrii obișnuiți ai populației. De asemenea, știm din studii recente că bolnavii mintal sunt statistic mai puțin periculoși decât persoana medie. Așa că, dacă ceea ce ne preocupă cu adevărat este pericolul, de ce să nu îi închidem, mai întâi, pe foștii deținuți și apoi să îi închidem pe toți rezidenții ghettourilor, și apoi pe toți bărbații adolescenți? … Întrebarea pusă de Szasz este: Dacă o persoană nu a încălcat nici o lege, ce drept are societatea să-l închidă?[8]

Comentează

Audio: Ludwig von Mises la Mont Pelerin Society

Tudor Smirna · 13 mai 2020

Mises Institute a pus recent online două materiale audio de calitate foarte bună, în care îl puteți asculta pe Mises.

Sunt două intervenții memorabile și, pentru a le prezenta, am să fac apel la un alt material media, un clip video cu Milton Friedman, care acuză, într-o conferință, că Mises era intolerant. Lăsându-și deoparte lipsa de curtoazie, Friedman recunoaște mai întâi că „nimeni nu a făcut mai mult decât Mises pentru a răspândi ideile economiei libere”. Dar apoi spune că era intolerant!

Această acuză și-ar găsi aparent sprijin în ținuta textelor misesiene. Cei care îl citesc pe Ludwig von Mises (în Acțiunea Umană, de exemplu) îl percep adesea ca având o personalitate rigidă și aridă (cu toate că, chiar și așa, ar trebui să ai o abordare cam superficială și nu prea generoasă pentru a ajunge la astfel de concluzie). Și totuși, mulți dintre cei care l-au întâlnit în persoană și i-au apreciat cu adevărat ideile – inclusiv pe cele despre metodologie și monedă, acesta nefiind și cazul lui Friedman – au mărturisit cât de surprinși au fost să descopere în spatele intransigenței un om cald și amuzant. Înregistrarea de mai jos o dovedește.

The Political Consequences of the Welfare State

Reușește Mises să stârnească hohote în vreo două rânduri, explicând, cu accentu-i specific, un lucru de care mulți tineri frumoși și liberi habar nu au și nu vor să-l audă, dar pe care au să-l afle probabil singuri atunci când vor ajunge în vreo poziție de putere. Își vor da seama atunci că legile economice sunt implacabile și că, dacă le încalci, rezultă penurie și corupție. Mises vorbește acolo despre „corupție endemică” (built-in corruption). Noi nu vrem decât să se respecte legile, noi încă nu înțelegem că legile trebuie pur și simplu abolite, dacă e să avem prosperitate și pace socială.

O altă mărturie remarcabilă a căldurii, generozității și bună-dispoziției misesiene este de găsit în eseul biografic pe care l-a scris discipolul său, Rothbard: Ludwig von Mises pe înţelesul tuturor.

Să ne întoarcem la Friedman. Cum vrea el să demonstreze intoleranța lui Mises și, poate, chiar divorțul de realitate și bun simț? Relatând că, în prima întâlnire a Mont Pelerin Society, în 1947, Mises, din senin, le-a adresat lui Friedman, Hayek, Machlup, Hazlitt, Stigler, Knight, Robbins, Read faimoasa admonestare: „You’re all a bunch of socialists!”.

Dar asta nu demonstrează decât intransigența lui Mises. Intenția sa la acea întâlnire și la cele ulterioare a fost să amendeze viguros abaterile unor membri ai societății de la laissez-faire spre intervenționismul mai intens, propus de cei cu orientări social-democrate și cel mai puțin intens, propus de cei cu orientări neoliberale.

Despre acea faimoasă întâlnire în care s-a fondat Societatea Mont Pelerin și despre conținutul dezbaterilor povestește Hülsmann în Last Knight of Liberalism (pp. 869-872) sau Margit von Mises în Memoriile sale. Fie că era vorba despre instituirea diverselor reglementări, așa cum propunea Walter Eucken, fie despre renunțarea la etalonul aur și acceptarea inflaționismului „moderat”, așa cum propunea sau accepta un Machlup sau un Haberler, Mises era complet îndreptățit să le strige că sunt o adunătură de socialiști. Mises înțelegea acut faptul că libertatea este indivizibilă, că intervenționismul are dinamică și, odată instituit, chiar și puțin, te forțează spre socialism.

Și Mises are același ton mai mult acuzator decât dojenitor cu 11 ani mai târziu, la întâlnirea Mont Pelerin Society din 1958, de la care este înregistrată și următoarea intervenție. Aici, Mises arată că ideile au consecințe: conceptele economice greșite duc la politici economice greșite și în ultimă instanță la mizerie materială și socială. Dacă vorbim folosind noțiunile lui Keynes, vom fi keynesiști și vom avea politici economice keynesiste. Să-l ascultăm și citim pe marele gânditor și marele intransigent – dar deloc intolerant – Mises:

Audio:
Language and the Inflation Debates

Text:
To Adopt Keynesian Terminology Is to Legitimize It

Comentează

Precedentele ·