Mark Twain spunea: „Nu am lăsat niciodată școala să se amestece în educația mea”. De aceea cred că proiectul noii legi a educației eșuează în a asigura un fundament solid pentru educarea copiilor. Pentru că este o lege a școlii, nu a educației.
Învățământul contemporan este unul dintre cele mai radicale proiecte de sistematizare a societății, conceput cu intenția de a simplifica, standardiza și omogeniza formarea individului. Legea „educației” este tributară paradigmei învățământului științific, planificat centralizat și impus obligatoriu. Evident, nu poate fi vorba de educație în astfel de condiții.
Săptămâna aceasta au apărut două articole articole extrem de utile pentru înțelegea situației în care ne aflăm, rolul veritabil al educației și căile de a reforma sistemul actual:
Oana Osman, Părinții împotriva statului
Ionela Bălțătescu, Note și reflecții de tema educației
Nu pot scrie nimic mai bun decât ce este scris acolo. Vă mai pot oferi însă următorul fragment dintr-o altă lucrare, cu precizarea că trebuie să înlocuiți cuvântul „arbore” cu „copil”, și “pădure” cu “societate”.
„Statul european de la începuturile modenității vedea pădurile pe care le deținea, chiar și înainte de apariția silviculturii științifice, dintr-o perspectivă fiscală, determinată de necesitatea de a obține venituri… În silvicultura fiscală a statului, arborele real, cu toate întrebuințările posibile, a fost înlocuit de un arbore abstract, reprezentând un anumit volum de cherestea sau lemn de foc… Tendința era una de uniformizare, în sensul cel mai strict al cuvântului. Arborii creșteau în rânduri uniforme, pentru a putea fi măsurați, numărați, tăiați și apoi înlocuiți de un nou șir de exemplare similare… Noua pădure, redusă la esențial, era cu mult mai ușor de gestionat… Noua pădure lizibilă era, de asemenea, mai ușor de manipulat din punct de vedere experimental. Odată înlocuită pădurea bătrână, mult mai complexă, cu una în care multe variabile erau menținute la un nivel constant, erau mult mai simplu de analizat efectele pe care le aveau variabile precum îngrășămintele, precipitațiile și stârpirea buruienilor asupra unor arbori de aceeași vârstă și aparținând aceleiași specii. Era cel mai bun laborator silvicol ce se putea imagina în acea vreme.” (James Scott, 2007, În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane, Polirom, p. 30-35)
Acest articol a fost preluat de pe blogul autorului: Logica economică
