O nouă “inovație fiscală” a unui stat tot mai împovărător pentru mediul privat de afaceri se prefigurează la orizont: impozitul pe profit plătit anticipat. Mecanismul unei astfel de măsuri este foarte simplu și “ingenios” gândit de către cei care servesc statul dar sunt plătiți din banii contribuabililor: impozitul se calculează trimestrial pe baza profitului din anul anterior actualizat cu rata inflației și se plătește cu anticipație (dacă anul trecut am avut un profit anual de 1000 lei și inflația a fost de 5%, trimestrial valoarea profitului la care se calculează impozit anticipat este de 262,5 lei și, la o cotă de 16%, antreprenorii vor plăti cu anticipație suma de 42 de lei în fiecare trimestru).
Unde este abuzul statului în acest caz? Las la o parte discuția că orice impozit în sine este un abuz al statului pentru că neplata sa este reclamată agresiv de către stat ca o obligație care nu este însă însoțită însă de o obligație similară din partea statului (dacă refuzăm să ne plătim impozitele către stat acesta va folosi agresiunea împotriva noastră însă noi nu avem voie să ne revoltăm împotriva modului defectuos în care statul ne cheltuiește nouă impozitele, în acest caz fiind din nou considerați agresori). Statul colectează cu sârg impozitele sale neuitând se ne amenințe cu ce ni se poate întâmpla dacă nu le vom plăti la timp însă el uită la rândul său să ne prezinte transparent ce face cu aceste impozite.
În primul rând, acest impozit este abuziv prin faptul că statul presupune că antreprenorii vor avea aceeași activitate de la un an la altul, desfășurată cu aceeași eficiență și profitabilitate. În mod abuziv, antreprenorii vor fi obligați să plătească impozit pe un profit pe care nici ei nu au posibilitatea să îl presupună cu certitudine că îl vor obține în viitor. Statul român, prin guvernanții săi care puțini dintre ei cunosc specificul antreprenoriatului real (nebazat pe contracte cu statul), înțelege foarte puțin incertitudinea asociată unei afaceri și faptul că nu poți prezice niciodată cu exactitate comportamentul pe piață al consumatorilor și al concurenților care pot schimba radical profitabilitatea unei companii de la un an la altul. Transformă în mod abuziv un impozit incert (legat de un profit viitor incert) într-o sumă certă, obligând antreprenorii să plătească aceste sume chiar dacă profitabilitatea afacerii lor se poate schimba radical în următoarele luni. Statul prin această măsură arată cât de puțin înțelege din dinamismul afacerilor reale, punând mai presus interesul său decât interesul celor pe care îi reprezintă și care îi finanțează acțiunile sale.
Acest impozit mai este abuziv și pentru că presupune o plată anticipată de impozit. Prin această măsură, statul este creditat în mod nejustificat de către companiile private, devenind un beneficiar direct și nemeritat al efortului acestora de a rezista în piață cu orice preț. Creditarea se face cu costuri inexistente pentru stat (care în loc să se mai împrumute de pe piață va primi niște impozite în avans) și cu costuri foarte mari pentru companii: este afectată lichiditatea pe termen scurt a sectorului de afaceri, sumele sunt plătite în avans putând fi investite într-un proces de cele mai multe ori mai productiv decât proiectele în care ulterior se gândește statul să îngroape aceste impozite. Dacă ulterior impozitul plătit în avans este mai mic, diferența ce trebuie dată înapoi companiilor nu se va întoarce cu o dobândă, și chiar dacă se întoarce cu dobândă ea va fi adesea mai mică decât rata de profitabilitate a companiilor.
Prin această măsură aberantă, statul abuzează direct și de timpul contribuabililor care, trimestru de trimestru, vor trebui să plătească acest impozit și, apoi, să depună și actele pentru regularizarea sa (în loc să te duci la întâlniri de afaceri îți pierzi timpul plătind și regularizând impozite). Mai mult, experiența cu rambursările de TVA datorate de către stat demonstrează riscul foarte mare de creștere a arieratelor statului în economie.
Este nedrept ca într-o economie, care se pretinde a fi una de piață, statul, într-un mod absolut abuziv, să pretindă această plată anticipată a impozitelor pe profit. Dacă vrem dezvoltare cu adevărat în această țară trebuie să încetăm să mai punem pe primul loc statul și instituțiile sale și să căutăm să promovăm o cultură antreprenorială autentică. Dacă nu înțelegem că singurul motor real al economiei este mediul privat de afaceri, singurul care își asumă riscuri și incertitudini, și continuăm să credem că statul chiar are soluții de creștere economică nu vom ajunge prea departe.
Spor la afaceri!!!
Acest articol este preluat de pe blogul autorului: http://cristianpaun.finantare.ro/
