Asta îi lipsește industriei energetice românești. Instalăm surse eco și ineficiente de energie de parcă ne permitem să risipim averea națională ca la cazino. Clasa politică locală pune presiune negativă pe capital: veniți și investiți în orice condiții, că avem subvenții onorabile, în acord cu valorile ecologiste și agendele politice internaționale cele mai fistichii. Ce rentabilitate, ce rațiuni economice? Investiții să fie. Și odată început bâlciul, e mai greu de oprit. Se poate doar „echilibra”:
Ministerul Energiei: Guvernul va ajusta subvențiile pentru energia regenerabilă
De altfel, in privinta Romaniei, concluzia care se desprinde din raport este aceea ca industria romaneasca a energiei eoliene a cunoscut in ultimii ani cea mai impresionanta dezvoltare din intreaga Europa emergenta si beneficiaza de unul dintre cele mai generoase sisteme de subventii de stat din regiune, care a generat un aflux masiv de investitii si proiecte noi, insa se confrunta cu probleme elementare serioase, care ii ameninta perspectivele pe termen mai lung, cum ar fi starea proasta, nemodernizata, a infrastructurii de retea si faptul ca sistemul energetic national a ajuns deja la limita in privinta posibilitatii de a prelua productia noilor capacitati instalate eoliene.
Și bineînțeles că investițiile subvenționate care se văd, se fac în dauna altora care sunt mai cerute de piață, dar pentru care nu este suficient capital. Acelea nu se văd și nici nu se vor vedea prea curând.
Dar consumatorul plătește în plus la factură, că deh, dacă tot e monopol și nu are de unde alege mai ieftin, să facem și noi ca națiune o figură frumoasă ecologistă.
