Fiindcă tot am dezbătut recent ideea managementului privat la stat, iată o soluție în oglindă, introducerea atitudinii birocratice la privat. Atât timp cât se practică exclusiv în relația cu statul, cred că are șanse mult mai bune decât inițiativa originală.
Întreprinzătorul român Cătălin Teodor Dogaru i-a făcut primului ministru următoarea declarație „pe proprie răspundere”:
In atentia domnului Prim-Ministru – Victor Ponta si a domnului Ministru de Finante – Daniel Chitoiu
Domnilor Ministri,
Subsemnatul Catalin-Teodor Dogaru va informeaza ca, incepand cu data de 1 decembrie 2013, pentru a plati in continuare taxele si impozitele aferente (CAS, cota unica etc. etc.) trebuie sa primesc de la dumneavoastra urmatoarele documente:
A. O singura data:
A.1 : Carte de identitate – copie (aduceti, va rog si originalul, pentru a confrunta)
A.2 : Documentele de investitura in functia de Prim-Ministru, respectiv Ministru de Finante (incluzand ordinul semnat de presedintele Statului) – copie legalizata
A.3 : Proiectul de buget in varianta finala pe anii 2012 si 2013 in care se va mentiona clar traseul banilor incasati din taxele si impozitele platite de mine – copie legalizata
A. 4: Extras de cont pentru conturile in care va primiti salariile – semnate si stampilate de banca!
B. Lunar:
B. 1 : Extras de cont pentru conturile in care ajung banii incasati (Trezorerie, Minister, Casa de Asigurari si toate celelalte institutii care beneficiaza din plin de acesti bani!) din luna anterioara
B. 2 : Documente justificative pentru cheltuielile din banii publici pe luna anterioara
Dupa analiza acestor documente, veti primi, cu un decalaj de minim 2 luni, taxele aferente venitului meu. Programul meu de lucru este:
– de luni pana vineri de la ora 07:00 la ora 08:00 sau de la ora 20:00 la ora 21:30.
Și mai există câteva condiții. Într-adevăr, probabil că greva fiscală este cea mai eficientă metodă de reformare a statului. Primul lucru bun care se poate întâmpla economiei și societății românești este ca oamenii care suportă povara redistribuției etatiste să se întrebe concret pentru ce plătesc și care anume este traseul banilor lor.
În utlimă instanță, cei care vor abolirea statului nu vor un fel de mis en Somalie, ci pur si simplu aceleași servicii (totuși, nu chiar toate, dar o bună parte din ele) oferite în prezent prin stat, la calitate mai bună, în cantitate mai mare, și la un preț mai mic. Asta înseamnă eliberarea de reglementări și redistribuție, ieșirea statului din scenă și intrarea pieței libere, unde oamenii au puterea de a decide prin vot monetar, pe piață, zi de zi, ce și cum se produce.
Cea mai bună modalitate realistă pentru ca acest lucru să se întâmple este prin proteste pașnice care vizează veniturile statului. Rămași fără puterea de taxare, nici îndatorarea publică nu va mai avea succes (fiindcă îndatorarea se plătește din taxe viitoare) și fără aceste două mari surse de finanțare guvernanții vor fi siliți să facă ceea ce amână de prea mult timp: o autentică reformă.
Vedeți și:
