Nu cred că este doar o întâmplare că Murray Rothbard a ajuns să fie evocat și citat în Parlamentul European. Oricât ar fi de marginală în contextul politic de la Bruxelles și oricât de incomod este pentru mentalitatea politic-corectă Godfrey Bloom, cel care vorbește, citarea lui Rothbard este remarcabilă.
Am postat-o pe pagina de facebook a institutului acum vreo trei săptămâni, azi văd că a devenit virală în presa românească.
Din comentariile pe care le fac diverse persoane atunci când dau mai departe clipul, pare că afirmația despre revolta populară este mai prizată decât citatul din Rothbard. Furie polulară, revolte și revoluții au mai fost, dar de cele mai multe ori fără rezultatele scontate, pentru că instituția statului a renăscut din cenușă. De ce? Pentru că statul nu trăiește în clădirile autorităților publice, ci în mințile majorității. Acolo trebuie anihilat și tocmai asta este importanța cunoașterii economiei și filosofiei politice cultivate de Rothbard.
Etica libertății, cartea în care Rothbard încearcă să clădească un sistem de drept liberal, este parțial disponibilă aici pe site, alături de alte texte de același autor. Misiunea Institutul Ludwig von Mises România este să răspândească ideile Școlii austriece de economie și ale curentului autentic liberal, în care proprietatea privată este sistematic apărată și respectată. Sperăm să fim un pilon al educației liberale și al întoarcerii opiniei publice către acele aranjamente instituționale fără care nici o societate nu se poate feri de involuție și cu atât mai puțin înflori.
Godfrey Bloom:
În traducerea de pe money.ro:
“Mi-a venit în minte citatul unui mare filosof american Murray Rothbard care spunea: Statul este o instituție de hoți”, a spus Godfrey Bloom la începutul intervenției sale.
“La extremă… impozitarea este pur și simplu un sistem în care politicienii și birocrații fură bani de la cetățenii lor pentru a-i risipi în modul cel mai rușinos. Nu există nicio excepție. Acest loc nu este o excepție. Fascinant! Mă întreb cum puteți fi atât de serioși când vorbiți despre evaziune fiscală. Voi nu plătiți taxe la fel ca cetățenii. Aveți tot felul de beneficii. Voi sunteți campionii evaziunii fiscale în Europa, și totuși sunteți în stare să dați lecții. Veți descoperi că euroscepticii se vor întoarce în iunie, in număr din ce în ce mai mare. Tot ce vă pot spune este că oamenii vor lua cu asalt această Cameră și vă vor spânzura. Vor avea dreptate”, a adăugat el.
În treacăt fie spus, problema nu este că cei de la vârful priramidei statale fac evaziune, ci că sunt consumatori neți de taxe. Ideea însăși de taxare atrage imediat după sine o distincție între două clase de cetățeni: plătitori și consumatori. Altfel ar fi absurd să mai fie impuse taxele: dacă toată lumea primește la fel de mult cât plătește, ce rost mai are vânturarea banilor prin conturile publice? Asta înseamnă că trebuie să existe o clasă de privilegiați care beneficiază de taxe în mai mare măsură decât plătesc.
Evaziunea nu este o problemă a liberalului. Poți fi un foarte bun plătitor de taxe atât timp cât toate veniturile tale provin din fonduri obținute prin taxare, dar asta nu te face mai puțin nociv pentru societate. Taxarea în sine este problema principală, pentru că redistribuirea veniturilor de la cei care le-au obținut prin producție cerută pe piață, spre cei care nu lucrează în logica pieței, înseamnă în primul rând o nedreptate, o pervertire morală și în al doilea rând nerespectarea valorilor exprimate prin sistemul de prețuri libere, deci pierderea de eficiență economică, sărăcirea generală pe fondul polarizării avuției către clasele privilegiate politic.
Taxarea este decivilizatoare, iar cei care fac evaziune cu fondurile obținute prin servirea consumatorilor pe piață îndeplinesc același rol sanitar și civilizator pe care l-au îndeplinit antreprenorii dintotdeauna. Creează prosperitate pentru ei, pentru cei pe care îi deservesc și adesea pentru terți care beneficiază fără a fi implicați direct. Formează instituții ale cooperării voluntare, respectului reciproc și păcii.
Sper ca instituțiile statului să fie cât mai expuse ideilor rothbardiene. Nu are cum să fie decât de bine.
