Horia Roman Patapievici apără capitalismul de vina de a fi „dat un rateu”, de a fi cauzat criza:
Capitalismul nu este un regim politic, este un tip de economie, si anume, acel tip de economie in care distributia bunurilor se face pornind de la preturi: bunurile produse sunt schimbate si “alocate” prin preturile lor. Ca sa existe preturi, trebuie sa existe piata; ca sa existe piata, trebuie ca schimburile sa fie libere; iar ca sa fie libere, cei care cumpara trebuie sa fie la fel de liberi ca cei care produc.
Deci capitalism este ceva egal cu preturi plus libertate plus proprietate individuala plus garantii juridice. Insist: capitalismul nu este un regim politic, este un mod de a schimba bunuri; nu pe ale oricui, ci numai pe cele care iti apartin; si nu asa cum iti dicteaza altii, ci asa cum vrei tu; iar acest lucru sa fie garantat legal.
Se poate si altfel: ca bunurile tale sa fie schimbate pe altele numai asa cum iti dicteaza altii, iar tu sa nu te poti opune deposedarii de ele. Intr-o astfel de economie, bunurile sunt alocate consumatorilor potrivit deciziilor unui decident central: un dictator sau un planificator, ceea ce e cam acelasi lucru.
Or, daca planificatorul trebuie sa aiba puterea unui dictator (caci altfel nu poate planifica), atunci nu putem ocoli concluzia ca daca bunurile nu sunt distribuite prin preturi, societatea trebuie silita prin forta sa accepte deciziile planificatorului. Singura economie care nu impune societatii un regim politic autoritar este capitalismul. Toate celelalte conduc in mod necesar la ingerinta politicului in viata de zi cu zi a societatii.
O observație personală în margine: pentru anarho-capitaliști, adică aceia care consideră că este posibil ca societatea să se organizeze și gestioneze exclusiv prin aranjamente de proprietate privată, capitalismul, definit ca ordine a proprietății private, este și regimul politic și regimul economic în același timp. Pentru minarhiști, și implicit pentru conservatori, care consiederă că fără stat nu se poate, regimul economic are nevoie să fie însoțit de un regim politic.
Una din definitiile crizei este transfer neintentionat ori nedorit de proprietate. Ca atare, nu sunt afectati numai cei “mici”. Cei mari sunt mai afectati, proportional cu riscurile, care oricum sunt mai mari la ei, si cu pierderea de proprietate, si ea mai mare. In mod paradoxal, cine are mai putin poate pierde mai putin.
Criza inseamna ca legatura intre bunuri si preturi e distorsionata si ca schimburile nu mai sunt bine corelate cu acestea doua. Criza apare cand politicul reuseste, prin masurile demagogice prin care incearca sa castige voturi (sau din pura prostie, motivata ideologic), sa distorsioneze relatia dintre bunuri si preturi. Criza e reactia schimburilor de bunuri la aceasta falsificare.
Criza e ca temperatura pentru organismul bolnav: e manifestare a bolii si in acelasi timp incercare de a restabili sanatatea.
Și o completare: criza are origini monetare, este efectul inevitabil al manipulării monetare și financiare de către planificatorul central specific, Banca centrală.
