Pentru cei dispuși să încerce și aerul mai rarefiat al problemelor economice dificile, recomand cu cea mai mare căldură un articol recent al profesorului Joseph T. Salerno, încărcat pe rețeaua academică de articole în lucru (working-papers) SSRN. Este disponibil aici:
The Development of the Neutral Money Concept: The Austrian School Further Dehomogenized
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2738140
Despre Joseph Salerno se spune că vorbește cum ar vorbi Mises dacă ar trăi. Problema non-neutralității banilor este una dintre cele mai dificile ale științei economice, dar are implicații în toate dezbaterile contemporane, de la quantitative easing până la dobânda negativă (nu mai vorbim de viziunea asupra inflației, necesitatea sau oportunitatea managementului monetar printr-o bancă centrală, redistribuția de bunăstare via inflație, sau (im)posibilitatea unui sistem de liberă întreprindere bancară (free-banking) cu rezerve fracționare).
În articol, profesorul Salerno urmărește una din sursele importante ale conceptului de neutralitate a banilor care, culmea, e de găsit în sfera Școlii Austriece. Mai exact, Friedrich von Wieser. Apoi, via F.A. Hayek, conceptul este consacrat în literatura economică internațională (până într-acolo încât mulți îl creditează cu introducerea conceptului – atât ca analitic util, cât și ca posibil standard de politică monetară). Salerno argumentează în articol că există o linie paralelă, pornind de la Menger, care culminează cu Mises, și care respinge validitatea conceptului de neutralitate a banilor, atât analitic, cât și pragmatic. Prin aceasta, își continuă – cu succes în opinia mea – procesul de dez-omogenizare a școlii austriece început cu Mises and Hayek Dehomogenized (Review of Austrian Economics, 1993). Asta nu înseamnă că Hayek și Wieser trebuie aruncați pe fereastră, ci doar că e nevoie de discernământ pentru a nu amalgama sau amesteca lucruri de ne-amestecat.
