În discuția de aseară, Gene Epstein l-a menționat pe Alan Greenspan și virajul acestuia de 180 de grade, de la susținător la critic al etalonului aur. Mi-am adus aminte despre zvonurile legate de teza sa de doctorat și, după o scurtă căutare, am găsit acest articol din Barron’s. Jim McTague scrie că i-a fost adusă teza de către Paul Wachtel, profesor la NYU și membru al comisiei lui Greenspan, care susține că titlul este legitim, justificat prin conținutul tezei și nu mai degrabă onorific, așa cum au spus unii critici.
Amuzant este însă că există doar două exemplare din teza de doctorat, unul la Greenspan si cel văzut de jurnalistul de la Barron’s. Și mai este amuzant că, fără a fi un plagiat după alt autor, se pare că este o colecție de articole și texte publicate anterior de Greenspan. În plus, o porțiune fusese publicată ca raport anonim al Council of Economic Advisers, al cărui președinte Greenspan era la acea vreme, așa cum amintea și Epstein aseară.
Cărțile se scriu din cărți, tezele se scriu din articole, sunt lucrări publice dar totuși atât de private – sună cunoscut, nu-i așa? Pentru cei care se miră de culmile de impostură și incompetență care apar acum tot mai monstruoase din ceața noastră postdecembristă, iată că există înaintași notorii din însuși sistemul politico-economic pe care încercăm să-l preluăm cu bune și cu rele (dar cu relele mai întâi).
Și mai interesant este, însă, că președintele Fed-ului sub care s-a creat fabuloasa bulă imobiliară, care s-a prăbușit răsunător în 2007-2008, cu consecințe majore pentru toată economia mondială, scria în teza sa din 1979 despre posibilitatea unei … bule imobiliare. Greenspan pare să fi comentat mecanismul ciclic de umflare a prețului caselor prin creditare, licitare în sus, refinanțare a diferenței cu care a crescut prețul și utilizare a noilor fonduri pentru noi achiziții și așa mai departe. Încă un motiv pentru care criza poate fi interpretată ca o crimă cu premeditare.
We were tickled to find that the work’s introduction includes a discussion of soaring housing prices and their effect on consumer spending; it even anticipates a bursting housing bubble. Writes Greenspan: "There is no perpetual motion machine which generates an ever-rising path for the prices of homes."
…
Greenspan also broke new ground in the introduction to his thesis, where he noted that homeowners were refinancing for larger amounts than their original mortgage, in essence monetizing increases in their home’s market value and spending the excess cash on goods and services or putting it into savings. Economic models at the time had missed the trend.
În apărarea lui Greenspan (sau a cui o fi scris acel capitol publicat initial ca raport fără autor) trebuie menționat că susține în teză cel puțin un principiu economic sănătos:
"Stimulus should be provided by tax reduction rather than by increases in government spending; tax reduction should be permanent rather than in the form of a temporary rebate; economic initiatives should be balanced between measures to stimulate consumption and those designed to increase business investment."
Mai multe considerații despre maestro și greaua sa moștenire găsiți în acest articol prescient al lui Joe Salerno.
