Povestea impozitului forfetar este încă un coșmar livrat de sinistrul complex politico-birocratic românesc.
O idee in principiu bună, taxa fixă nominală pe persoană / firmă, indiferent de volumul activității sau de profitabilitate – pentru ca doar așa asiguri o egalitate in fața statului, fără a-i handicapa / tâlhări pe cei mai productivi, ingenioși, perseverenți (avem nevoie de antreprenori de succes, capitalul privat si investițiile private sunt sursa prosperității pentru toata societatea, e bine sa fie stimulată creșterea profitului pentru ca profitul este bun etc.) – este luată și ciuntită după cum dictează lăcomia statului.
În primul rând, este aplicată doar unor sectoare si coduri CAEN, făcându-se praf astfel ideea de universalitate care era justificarea unui impozit fix nominal.
Apoi, se aplică la metru pătrat, deci implicit nu mai e nimic forfetar, este încă un impozit progresiv.
Apoi, pentru activități desfășurate sub coduri CAEN nevizate de impozitul forfetar se aplică in continuare impozitul normal pe profit (impozitul de 1,2, sau 3% pe veniturile microîntreprinderilor fiind exclus). Aici avem deja o primă consecință a abordării particulare / sectoriale. S-a gândit cineva ce coșmar va fi pentru declarare și cât de greu va fi de controlat ce venituri sunt într-adevăr din care activități? Probabil că o reacție imediată va fi separarea activităților în firme distincte. Registrul Comerțului va primi cu ocazia asta o injecție de venituri de la antreprenorii hăituiți. Firme noi, închideri de puncte de lucru și, cel mai probabil închiderea multor firme mici, pentru că:
Impozitul forfetar este imens pentru majoritatea antreprenorilor care nu sunt liderii sectoarelor vizate. Nu știu ce idei au politicienii si birocrații despre profiturile si veniturile din sector, dar din grila de calcul rezultă că văd piața neagră monstruoasă (știm asta deja) și o simt mult mai enormă decât e cazul.
Dacă legea este promulgată, multe mici negoțuri vor deveni submarginale.
În concluzie, impozitul forfetar va fi încă o expresie orwelliană pe care statul român și-o poate pune în panoplia uneltelor creatoare de haos.
Ultima speranță în privința forfetarului e la președintele Iohannis și asta spune multe despre cat de sumbră e situația – nu uitați cine a trimis înapoi legea scăderii fiscalității vara trecută.
