Expresia pare un oximoron, valoarea centrală a libertarianismului fiind libertatea, iar a stângii necesitatea înțeleasă, libertatea de a executa ordinele statului. Nu te întreba ce este bine pentru tine, întreabă-te ce este bine pentru stat! Cine sunt libertarienii de stânga și ce e libertarian și ce e de stânga în viziunea lor?
Uneori libertarienii de stânga sunt leftiștii care se feresc de folosirea termenului „socialism”. Un motiv de reticență poate fi asocierea termenului „socialism” cu ideologia comunistă. Nu este necesar să fie așa. Comunismul este o formă radicală de socialism, cea în care statul colectivizează total mijloacele de producție (muncă, pământ, capital), nu parțial ca în social-democrațiile contemporane unde statul se ocupă de sănătate, educație, pensii etc.
Apoi și social-democrațiile au accente diferite. Un leftist este un social-democrat concentrat pe gen și minorități mai degrabă decât pe ajutorarea muncitorilor, pe salarii și pensii. Hillary Clinton este leftistă, Bernie Sanders este un social democrat relativ tradițional. Bernie Sanders are cel puțin meritul că acceptă folosirea termenului „socialism”.
De termenul „socialist” se feresc și democrații americani, folosind termenul „liberal” pentru a se identifica. A fost o greșeală abandonarea termenului „liberal” de către liberalii clasici. Până și Rothbard îl folosește în „Manifestul libertarian” cu referire la stânga americană. Și socialiștii folosesc termenul „libertate” și de multe ori cu un sens diferit de accepțiunea libertariană. Așa se întâmplă când cineva spune că UBI, venitul minim garantat, este libertate. Aici termenul „libertate” nu este asociat cu absența agresiunii și respectarea drepturilor de proprietate, ci cu reușita de a trăi din banii altora. Termenul „free” din „land of the free” înseamnă gratis pentru socialiști. Trebuie să renunțăm și la termenul „libertate” pentru că socialiștii îi dau un sens contrar?
O asemenea reticență față de folosirea termenului „socialism” apare și la dreapta europeană. Și dreapta europeană este de stânga, chiar dacă nu acceptă termenul. În această perspectivă, sunt mai sinceri socialiștii decât politicienii sau cărturarii care se auto-identifică de dreapta. Aceștia sunt ceea ce spun că sunt. „Dreapta” oficială în schimb este ipocrită, spune că este liberală sau conservatoare, deși nu este nici una, nici alta.
Pe plan local leftistul nu vrea să fie asociat cu PSD. Nu pot avea aceleași idei ca Dragnea dacă sunt „libertarian”. Uneori diferențele tinerilor anti-sistem de Dragnea sunt însă exagerate. Și tânărul anti-sistem și PSD vor o țară ca afară. Tânărul anti-sistem vrea reglementările de afară, PSD vrea taxele progresive de afară. Aceasta e o diferență de accent. Un tânăr anti-sistem vrea și el taxe progresive și taxarea moștenirii.
Libertatea promovată de libertarianismul de stânga nu poate ieși din granițele tolerate de stânga oficială. El vorbește despre eutanasie pentru că aceasta e o poziție tolerată de stânga oficială, dar nu va vorbi de eliminarea salariului minim, aceasta nefiind o atitudine corectă politic. Libertarianismul de stânga e o revoltă controlată, ca în Matrix, ca la orice tânăr anti-sistem care se respectă. E drept că unele politici susținute de leftiști chiar sunt libertariene, de exemplu, eutanasia sau liberalizarea marijuanei. Însă acestea nu sunt suficiente pentru a califica pe cineva drept „libertarian”.
O altă explicație poate fi că termenul „libertarian” pare ceva cool și exotic. Justificarea ar fi aici una estetică. Locurile comune ale leftismului oficial devin mai cool dacă le numesc „libertarianism”.
Alteori termenul „libertarian de stânga” este asumat de anarhocomuniști gen Chomsky. Și aici termenul „libertarian” pare nepotrivit, Chomsky fiind de acord cu toate socialismele posibile. Poate că Chomsky împărtășește intuiția dialectică de tip Marx că un stat care are tot mai multe puteri va tinde să dispară. Cu cât statul e mai puternic, cu atât e mai slab, ba chiar tinde să dispară. Apoi e de văzut și în ce măsură anarhocomunismul este anarhism. E greu de dat un răspuns pentru că aderenții acestei ideologii nu spun explicit dacă statul va fi înlocuit de agenții de protecție descentralizate. În anarhocapitalism acest lucru e clar. Statul trebuie abolit iar monopolul producției de apărare trebuie înlocuit cu piața liberă, cu producția privată de apărare via agenții voluntare de protecție.
Alteori eticheta „libertarian de stânga” este aplicată de adversari unor persoane care nu sunt leftiste, dar care au sensibilități culturale leftiste. Ce ar însemna astfel de sensibilități? Poate fi, de exemplu, o valorizare pozitivă a relațiilor gay, a femeilor de carieră relativ la un rol tradițional de casnică, o atitudine negativă față de religie, o atitudine anti-ierarhie și egalitaristă.
Alteori se împrumută de la stânga retorica de a detecta nazism peste tot. Trump este nazist, Ron Paul este rasist, toți suntem naziști și rasiști. Etichetarea de „libertarieni de stânga” e folosită de oameni din jurul Mises Institute pentru oamenii din zona Cato. Intelectualii Cato ar fi libertarieni de stânga pentru că au astfel de sensibilități culturale de stânga. Este o etichetare generatoare de confuzie. Acești oameni Cato nu sunt leftiști, ci liberal clasici, chiar dacă au sensibilități culturale progresiste spre deosebire de cei din zona Mises care au mai degrabă sensibilități culturale de dreapta, conservatoare. Un liberal clasic asociat cu Cato va fi împotriva obligației unui brutar de a prepara o prăjitură pentru un cuplu gay, chiar dacă l-ar blama cultural că nu e suficient de divers, tolerant și open minded. Un leftist l-ar și obliga să prepare acest produs culinar. Aici este diferența între un liberal CATO și un leftist. Primul respectă dreptul la libertate al brutarului, ultimul nu, pe ideea că brutarul ar discrimina în funcție de preferințele sexuale și că dreptul de proprietate este un moft. Corect ar fi să se spună despre liberalii CATO că au sensibilități culturale de stânga, nu că sunt libertarieni de stânga.
De aceea este greșită și caracterizarea că libertarienii sunt niște leftiști pro cota unică. Relevantă aici este distincția politic / cultural. Un conservator cultural n-ar folosi forța statului pentru a impune altora un mod de viață, indiferent cât de nobil și dezirabil ar fi acel mod de viață, un conservator politic ar face-o. Politicul este despre utilizarea legitimă a forței. Un conservator politic crede că este legitimă folosirea forței pentru a interzice prostituția, un libertarian nu crede că este legitimă. Un conservator politic nu este același lucru ca un conservator cultural. Cel cultural poate fi și libertarian. Acesta consideră că pornografia și prostituția sunt distructive, însă nu cere interzicerea lor. O interzicere a lor ar încălca principiul non-agresiunii (NAP) care spune că nu trebuie să inițiezi violența împotriva unor persoane care nu se fac vinovate de agresiune. Conservatorul politic încearcă să impună un stil de viață celorlalți. Un libertarian care trece la adventiști înțelege că nu trebuie să mai mănânce carne de porc, aderă voluntar la această regulă a comunității în care a intrat. Un conservator care trece la adventiști înțelege că tu nu mai trebuie să consumi carne de porc.
Distincția cultural / politic e aplicabilă și progresismului sau leftismului cultural. Cineva poate fi libertarian și cu sensibilități de stânga: poate fi egalitarist, dar crede că piața liberă are forțe, ca dispersarea profitului sau egalizarea salariului per sector, care sprijină egalitarismul. Ne putem imagina chiar scenariul în care cineva este pentru egalitatea de rezultat, dar crede că acest scop este atins mai bine prin piață decât prin stat, statul fiind prin natura sa oligarhic și anti-egalitarist. Sunt cărturari care spun că Jordan Peterson nu e libertarian pentru că admite ierarhia. O astfel de calificare este greșită. Pe piața liberă există ierarhii, de exemplu, avem un șef de echipă la niște muncitori în construcții. Totul este dacă ierarhia este voluntară sau nu. Poate că Peterson nu este libertarian. Însă nu este din alte motive, nu pentru că acceptă ierarhia.
Rezumând, unii libertarieni de stânga sunt socialiști din punct de vedere politic, stângiști, aderă la leftismul obișnuit și implicit au și valori culturale progresiste pe care vor să le impună cu forța, alții sunt liberali clasici sau libertarieni cu sensibilități culturale de stânga. Întrucât există deja termeni pentru doctrinele la care aderă cele două grupuri, e preferabilă renunțarea la termenul „libertarian de stânga”.
