În acest an – 2022 – se împlinește un secol de la publicarea tratatului misesian Socialism. An Economic and Sociological Analysis (în limba germană: Die Gemeinwirtschaft. Untersuchungen üben den Sozialismus). După ce, printr-un articol publicat cu doi ani înainte, Mises aruncase mănușa argumentului imposibilității calculului economic în socialism, în acest tratat revine cu o abordare mai amplă. Pare deja avertizat și acomodat cu ideea că socialismul este mai mult decât o problemă economică, chiar dacă e vorba de o problemă economică amplă și fundamentală, de sistem. De aici și dubla tăietură a cărții: economică și sociologică. La fel cum, mai târziu, Igor Șafarevici a înțeles că socialismul este o problemă existențială, până la urmă, numindu-l „instinct de moarte” al comunităților umane – cam ca acela al moliei de a testa proximitatea flăcării până la deznodământul combustiei. Sau la fel cum, tot ulterior, studiind marxismul, Robert C. Tucker a realizat că nu poate fi redus la un pachet de idei economice, sau nici măcar economico-sociale, ci că trebuie tratat ca un fel de pachet complet malign, o deplinătate ratată, cu o teologie, o metafizică și o cultură asociate. Într-un fel, eminentul elev Murray N. Rothbard, este cel care îi duce lui Mises mai departe opera de cartografiere atentă a fațetelor socialismului și comunismului, în special prin tipul de analiză din istoria sa a gândirii economice scrisă din perspectiva școlii austriece. Dacă ar fi să căutăm și pe meleagurile noastre românești perspective asemănătoare sau compatibile, probabil că le-am găsi la cineva ca N. Steinhardt (în sensul identificării socialismului ca mănunchi de economie, politică, sociologie, dar și metafizică și spiritualitate pe dos, și nu doar ca proiect economic sec).
Revenind la Mises și la tratatul său, nu vom fi așadar surprinși să regăsim în această amplă lucrare (pe lângă disecția economică de rigoare) discuții referitoare la problema familiei și a sexualității, la aceea a surselor hiliaste ale ideilor socialiste, sau o parte întreagă a cărții (Partea a V-a) dedicată recontextualizării socialismului ca „destrucționism”. Deci ca un fel de maladie sau manie civilizațională.
F. A. Hayek menționează în prefața tratatului că acesta a avut un impact major asupra unei generații întregi de tineri cu simpatii socialiste. El însuși, Wilhelm Röpke sau Lionel Robbins au trecut prin aceeași experiență a curei de dezintoxicare administrată de Mises în această carte. Și pentru aceste vremuri, în care tot mai multă lume pare dispusă să acorde socialismului – în chiar deplinătatea lui nefastă – o nouă șansă, e de dorit ca acest efect curativ să se reconfirme. Acest lucru e plauzibil și în virtutea faptului că Socialismul este ceea ce se numește o carte mare (great book). Adică una care merită citită, ba chiar studiată, cu proprietăți formative (îl formează pe cititor sau student ca gânditor independent și consistent în problemele tratate). Care prezintă discuții și idei greu perisabile, și la care merită să revii în repetate rânduri, regăsind de fiecare dată miez nou. Într-un alt sens foarte apropiat am putea spune și că este o carte devenită clasică.
După publicarea tratatului, Mises a fost considerat cel mai puternic apărător al poziției laissez-faire. Cu atât mai mult e nevoie să revenim la el (la autor în general și la carte în particular), cu cât în prezent socialismul este recuperat și recontextualizat în toate chipurile și din toate pozițiile, dacă ni se permite exprimarea. Pentru motive sanitare și de luptă cu pandemia, s-au propus și impus restricții (lockdowns) dintre cele mai severe și cuprinzătoare, mergând până la suspendarea de facto a principiului habeas corpus în pavilioanele Covid ale spitalelor. De asemenea, în aceeași logică, s-a mers și pe ideea de comandă planificată centralizat în problema vaccinării anti-Covid. Apoi, în general, s-a pledat pentru necesitatea unei „Mari Resetări” – surogatul tehnocratic al revoluției socialiste sau al Armagedonului milenarist / hiliast. Perspectiva ecologistă, dezvoltată parcă tot mai mult într-un cult, va dori să se împărtășească de reușitele tehnocrațiilor sanitare, reclamând la rândul său echivalentul unor lockdown-uri eco sau verzi. Ca să nu mai zicem de identity politics care, în numele cutărei minorități sau grupări defavorizate, va propune nici mai mult nici mai puțin decât socialism-comunismul sau înregimentarea totală și permanentă a cetățenilor în cadrele valorilor, atitudinilor, limbajului și „politicii corecte” în general. Nu în ultimul rând, una din cele mai deconcertante tendințe – deși nu surprinzătoare, date fiind antecedentele istorice – este mirajul socialismului cibernetic, operat de inteligența artificială.
O trecere rapidă în revistă a câtorva titluri despre socialism publicate după criza financiară din 2008, nu face decât să consolideze impresia sugerată mai sus. Cumva e firesc să începem cu G.A. Cohen, Why Not Socialism? (2009); apoi cu Alain Badiou, The Communist Hypothesis (2010); Thomas Piketty, care după ce mai mult a dat târcoale ideii, în sfârșit ne anunță și ne propune Time For Socialism. Dispatches from a World on Fire (2021); de asemenea, John Bellamy Foster, după ce o vreme și-a intitulat cărțile prin referințe mai degrabă negative la adresa capitalismului, are curajul să devină explicit: The Return of Nature: Socialism and Ecology (2020); Laura Miles, propune revoluția în planul identităților Transgender Resistance: Socialism and the Fight for Trans Liberation (2020); iar pentru varianta high-tech & glamour, cel puțin la nivel de sugestie dacă nu și în fapt, a se vedea Aaron Bastani, Fully Automated Luxury Communism. A Manifesto (2019).
Pentru mai buna înțelegere a acestor tendințe, sau pur și simplu pentru punerea la punct cu câteva aspecte fundamentale ale socialismului, Academia Privată vă propune un curs în maniera celor cu care și-a obișnuit deja cursanții. Tratatul misesian Socialism, va fi prezentat, discutat și disecat pe parcursul a cca 30 de întâlniri săptămânale on-line. Perioada de desfășurare va fi mai 2022 – februarie 2023 (vacanță de vară: 20 iulie – 5 septembrie, vacanță de Crăciun: 21 decembrie – 9 ianuarie).
Textul după care se va lucra este disponibil în limba engleză aici. O versiune în limba română aici.
Mai multe detalii despre acest seminar, pe pagina Academiei Private.
