Intelectualii care refuză să pună semnul egal între nazism și comunism invocă de obicei scopurile „onorabile” ale celui din urmă pentru a justifica mijloacele „neortodoxe” utilizate. În plus, afirmă aceștia, criticii comunismului (și ai socialismului) nu înțeleg logica progresist-revoluționară, inspirându-se nu din realitate, ci din romane reacționare, precum Demonii lui Dostoievski.
Paradoxal, cea mai dură critică a logicii fanatice progresist-revoluționare pe care am întâlnit-o este cea a lui Bakunin, într-o scrisoare trimisă unui prieten din Elveția, pentru a-l avertiza asupra pericolului reprezentat de fostul său protejat Neceaiev (care, pe de o parte, a fost admirat sincer de Lenin, iar pe de alta, reprezintă modelul ales de Dostoievski pentru creionarea lui Piotr Verhovenski):
Dragul meu prieten,
Tocmai am aflat că Neceaiev v-a vizitat și că v-ați grăbit să-i dați adresa prietenilor noștri (M și soția sa). Ajung la concluzia că cele două scrisori prin care О și cu mine v-am avertizat și v-am rugat să-l respingeți au ajuns prea târziu; și, fără nicio exagerare, consider rezultatul acestei întârzieri o adevărată nenorocire.
S-ar putea să vi se pară ciudat că vă sfătuim să respingeți un om căruia i-am dat scrisori de recomandare adresate dumneavoastră și scrise în cei mai calzi termeni. Dar aceste scrisori datează din luna mai; și de atunci am fost nevoiți să recunoaștem existența unor chestiuni atât de grave încât ne-au obligat să rupem toate relațiile cu N. Și, cu riscul de a părea inconsecvenți și nesocotiți în ochii dumneavoastră, am considerat că este datoria noastră sacră să vă avertizăm și să vă punem în gardă împotriva lui.
Acum voi încerca să vă explic pe scurt motivele acestei schimbări. Rămâne perfect adevărat că N este omul cel mai persecutat de guvernul rus, care a acoperit continentul european cu un nor de spioni ce-l caută în toate țările; a cerut extrădarea lui atât din Germania, cât și din Elveția. Este la fel de adevărat că N este unul dintre cei mai activi și mai energici oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Când este vorba de a servi ceea ce el numește cauză, nu ezită; nimic nu-l oprește, și este la fel de nemilos cu el însuși ca și cu toți ceilalți. Aceasta este principala calitate care m-a atras și care m-a împins să caut o alianță cu el pentru o bună perioadă de timp.
Unii oameni afirmă că este un simplu escroc – dar este o minciună! Este un fanatic devotat, însă, în același timp, un fanatic foarte periculos, a cărui alianță nu poate fi decât dăunătoare pentru toată lumea. Și iată de ce: la început a făcut parte dintr-un comitet secret care a existat cu adevărat în Rusia. Acest comitet nu mai există; toți membrii săi au fost arestați. N a rămas singur, și singur constituie ceea ce el numește Comitetul. Organizația sa din Rusia fiind decimată, el încearcă să creeze una nouă în străinătate. Toate acestea ar fi perfect firești, legitime, foarte utile – dar metodele pe care le folosește sunt detestabile. Foarte lovit de catastrofa care a distrus organizația secretă din Rusia, el a reușit treptat să se convingă că, pentru a întemeia o organizație serioasă și indestructibilă, trebuie să ia ca bază tactica lui Machiavelli și să adopte în totalitate sistemul iezuiților – violența ca trup, minciuna ca suflet.
Adevărul, încrederea reciprocă, solidaritatea serioasă și strictă nu există decât între o duzină de indivizi care formează un sanctum sanctorum al Societății. Toți ceilalți trebuie să servească drept un instrument orb și ca material exploatabil în mâinile celor doisprezece care sunt cu adevărat uniți. Este permis – și chiar obligatoriu – să-i înșele pe toți ceilalți, să-i compromită, să-i jefuiască, și chiar, dacă este nevoie, să se descotorosească de ei – sunt carne de conspirație.
De exemplu: l-ați primit pe N, grație scrisorii noastre de recomandare, i-ați acordat parțial încrederea dumneavoastră, l-ați recomandat prietenilor dumneavoastră… Iată-l, transplantat în lumea voastră – și ce va face? Mai întâi vă va spune un pachet de minciuni pentru a vă spori simpatia și încrederea; dar nu se va opri aici. Simpatiile călduțe ale unor oameni care sunt devotați cauzei revoluționare doar parțial și care, pe lângă această cauză, au și alte interese umane, cum ar fi dragostea, prietenia, familia, relațiile sociale – aceste simpatii nu reprezintă, în ochii lui, o bază suficientă și, în numele cauzei, va încerca să pună stăpânire pe domniile voastre complet fără ca s-o știți. Pentru a face acest lucru, vă va spiona și va încerca să intre în posesia tuturor secretelor dumneavoastră; iar în absența dumneavoastră, fiind singur în camera dumneavoastră, vă va deschide toate sertarele și vă va citi toată corespondența.
Dacă o scrisoare i se pare interesantă pentru el, adică compromițătoare din orice punct de vedere, fie pentru dumneavoastră, fie pentru unul dintre prietenii dumneavoastră, o va fura și o va păstra cu grijă ca document fie împotriva dumneavoastră, fie împotriva prietenilor dumneavoastră. A făcut acest lucru cu O, cu Tata și cu alți prieteni – și când, la o adunare generală, l-am acuzat de acest lucru, a avut tupeul să spună – „Ei bine, da, acesta este sistemul nostru. Îi considerăm dușmani pe toți cei care nu sunt cu noi în totalitate și avem datoria de a-i înșela și de a-i compromite.”
Asta înseamnă toți cei care nu sunt convinși de sistemul lor și care nu au fost de acord să-l aplice asupra lor înșile. Dacă l-ați prezentat unui prieten, prima lui preocupare va fi să semene discordie între voi doi prin bârfe și intrigi, într-un cuvânt, să provoace o ceartă. Prietenul tău are o soție, o fiică; el va încerca să le seducă, să le lase însărcinate, pentru a le smulge de la morala oficială și a le arunca într-un protest revoluționar forțat împotriva societății. Toate legăturile personale, toată prietenia sunt considerate de ei un rău, pe care au dreptul să-l distrugă, deoarece toate acestea constituie o forță care, fiind în afara organizației secrete, diminuează forța exclusivă a acesteia.
Nu-mi spuneți că exagerez: toate acestea au fost amplu deslușite și dovedite. Văzându-se demascat, bietul N este încă atât de naiv, de copilăros, în ciuda perversității sale sistematice, încât a crezut că este posibil să mă convertească – a mers până într-acolo încât m-a implorat să dezvolt această teorie într-o revistă rusă pe care și-a propus să o înființeze. Ne-a trădat încrederea tuturor, ne-a furat scrisorile, ne-a compromis teribil, într-un cuvânt, s-a comportat ca un ticălos. Singura lui scuză este fanatismul său! Este teribil de ambițios fără să știe, pentru că a sfârșit prin a se identifica el însuși cu cauza revoluției – dar nu este un egoist în sensul obișnuit al cuvântului, pentru că își riscă teribil viața și duce o existență de martir, plină de privațiuni și de o activitate incredibilă… Ultimul său proiect nu a fost altceva decât înființarea unei bande de hoți și tâlhari în Elveția, bineînțeles cu scopul de a dobândi un capital revoluționar. L-am salvat convingându-l să părăsească Elveția, pentru că ar fi fost cu siguranță descoperit, el și banda lui, în câteva săptămâni; ar fi fost pierdut, și noi toți pierduți odată cu el…
Convingeți-l pe M că siguranța familiei sale îi cere să se despartă complet de ei. Trebuie să-l țină pe N departe de familia sa. Sistemul lor, bucuria lor, este de a seduce și de a corupe fetele tinere; în acest fel controlează întreaga familie. Îmi pare foarte rău că au aflat adresa lui M, pentru că ar fi capabili să-l denunțe. Nu au îndrăznit ei oare să-mi recunoască deschis, în prezența unui martor, că denunțarea unui membru devotat sau doar parțial devotat este unul dintre mijloacele a căror utilizare o consideră destul de legitimă și uneori utilă? A intra în posesia secretelor unei persoane sau ale familiei sale, pentru a le ține în palma lor, este principalul lor mijloc. Sunt atât de speriat de faptul că știu adresa lui M., încât îl rog să-și schimbe locuința în secret, ca să nu fie descoperit. (24 iulie 1870)
