Astăzi plouă de rupe în București. În acest mediu ar fi amuzant dacă nu ar fi de-a dreptul tragic să vezi o sumedenie de concetățeni plimbându-se prin ploaia torențială cu fața pe jumătate acoperită de un produs sanitar (sau simulacru de produs sanitar) a cărui eficiență este distrusă prin umezire. Și este tragic nu doar pentru că avem de a face cu impunerea fără urmă de proces rațional a unei directive centralizate, în absența oricăror evidențe științifice, sau mai exact în pofida oricăror studii cu privire la capacitatea respectivelor produse sanitare de a genera un efect măsurabil în „lupta cu pandemia”, ci este tragic pentru că o grămadă dintre cei ce merg azi cu masca udă prin ploaie sunt ei înșiși convinși, în urma frânturilor de informație pe care le-au extras din puhoiul de propagandă panicardă ce se revarsă peste ei în fiecare zi, că numai așa pot supraviețui molimei (sau că acesta este comportamentul cel mai probabil care le va asigura supraviețuirea).
Și tocmai asupra acestui lucru vreau să mă opresc azi: asupra capacității unui sistem de stat de a cumpăra distribuirea de propagandă panicardă pe aproape toate canalele de mass-media, îndatorându-se (adică nici măcar din bani furați „onest” de la cetățenii de azi, ci împrumutați pe spinarea furturilor ce vor fi comise asupra generațiilor viitoare) și asupra abilității acestei propagande de a induce un reflex al amigdalei de tip „fight or flight” care are ca rezultat printre altele și inhibarea proceselor din cortexul pre-frontal. Ăsta cred că este motivul, printre altele, pentru care descoperim că o grămadă dintre oameni sunt osificați în deciziile pe care le-au luat și refuză orice fel de discuție, ba chiar devin agresivi. Se spune că nu poți folosi rațiunea ca să schimbi cuiva o părere la care nu a ajuns el însuși în mod rațional. La un astfel de fenomen psihologic se referă acest exemplu de înțelepciune populară.
Poate că singura metodă de a schimba acest tip de păreri este prezentarea realității complete așa cum este ea, pentru că, dacă persoanele în cauză se întâlnesc repetat cu o realitate diferită de imaginea din mintea lor, poate, la un moment dat, se sparge presiunea pe care o resimt pe amigdală și reușesc, încet, încet să-și repornească cortexul pre-frontal, revenind cu pași timizi înapoi pe tărâmul rațiunii.
Pe următoarele grafice nu le veți vedea deloc răspândite în mass media pentru că nu sunt utile în a panica lumea:
Se observă cu ochiul liber că punctul de maxim a fost atins pe 19 octombrie (adică cu aproape 3 săptămîni în urmă). Este de reținut că aici sunt înregistrate persoane care au avut un test PCR pozitiv, în România existând încă o confuzie în statisticile oficiale între persoane testate pozitiv (ceea ce este de fapt reprezentat în grafic și în formularea atentă a comunicatelor oficiale ale Grupului de Comunicare Strategică) și bolnavi infectați, respectiv cazuri confirmate de Covid19 (felul în care sunt interpretate aceste numere de mass media).
Se observă că numărul maxim de cazuri active a fost atins pe 29 octombrie, la 10 zile după numărul maxim de cazuri înregistrate zilnic, iar panta descendentă este la fel de pronunțată ca panta ascendentă, ceea ce ne spune că majoritatea covârșitoare a acestor cazuri este compusă din oameni care au primit un test pozitiv și au stat în carantină acasă fără a dezvolta simptome. De altfel, în procedura actuală, poți ieși din carantină dacă nu ai dezvoltat nici un simptom și faci un nou test PCR care iese negativ la fix 10 zile după primul test.
Conform GCS, în 29 octombrie erau internați 20.092 de pacienți în spital dintre care 1875 la ATI. Pentru cei încântați de procente, la momentul de maxim de cazuri active, 10% dintre cazuri au necesitat internare (deși aici sunt cuprinse și cazurile care erau deja în spital când au primit un test pozitiv) și 9,33% din cazurile din spital erau la ATI (respectiv 0,94% din totalul cazurilor active).
Se observă că numărul maxim de morți zilnice a fost atins pe 2 Noiembrie la fix două săptămâni după maximul de cazuri zilnice, iar numărul este în scădere de atunci.
Astăzi, 9 noiembrie, suntem deja de mai bine de o săptămână pe panta descendentă a valului 4 în toți indicatorii relevanți: infecții noi, cazuri active, decese zilnice. Ba chiar faptul că, în comunicatul GCS de astăzi 9 noiembrie, suntem informați că numărul de persoane internate este de 18.082, la ATI fiind internate 1.850 persoane înseamnă că și acești doi indicatori sunt în scădere. Acest lucru nu se vede reflectat nicăieri în mass media. Presiunea pusă pe public este imensă și acesta este contextul în care deputații se pregătesc pentru discuția și votarea celei mai parșive măsuri în limitarea libertății personale care a fost adusă în discuție în contextul pandemiei.
Valul 2, valul de toamnă din 2020, a avut un platou de trei săptămîni între 6 noiembrie și 18 noiembrie (cu maximul de cazuri zilnice pe 18 noiembrie). Fix la fel ca acum, la 9-10 zile mai târziu, pe 27 noiembrie s-a înregistrat numărul maxim de cazuri active din Valul 2, și fix la două săptămâni fără o zi după, pe 1 decembrie a fost maximul de mortalitate al Valului 2.
Anul trecut, valul era stăvilit de măsuri extrem de restrictive, cu localități întregi în carantină, fără os de persoană vaccinată, cu oameni alergați pe stradă pentru că refuzau să poarte măști. Anul acesta, pe stradă (din percepțiile agregate a mai multor oameni din diferite orașe) mai poartă mască doar 50% dintre oameni, avem interdicție la mall și la magazinele de bricolaj pentru 65% din populația României, cei 30+% dintre români considerați vaccinați nu au afectat cu nimic dimensiunea și dinamicitatea curbei, cât despre economia subterană, care de mult timp nu mai respectă nici una dintre măsurile aberante instituite de autorități în numele „sănătății publice”, nu am să menționez decât că a crescut semnificativ față de 2020.
Virusul vine, virusează și pleacă, așa cum au făcut an de an toate virusurile sezoniere. Sezonul de toamnă pare, din toate punctele, că e pe încheiate. Este absurd acum să acceptăm noi limitări arbitrare ale libertății noastre impuse de politicieni care poate (ca să fiu caritabil) sunt și ei prea speriați și deconectați de la realitate.
Trimiteți acest articol deputatului vostru, măcar să știți că ați făcut tot ce puteați face a le pune realitatea în față. În acest mod, măcar nu vor putea spune că nu știau mai mult…
