Jim Rogers vine!

Tudor Smirna · 26 martie 2012

Jim Rogers vine la București în aprilie în cadrul unui eveniment organizat de o asociație privată. Profesorul de finanțe, investitorul de succes și globe-trotter-ul intrat în Guiness Book are de oferit multe sfaturi valoroase de politică economică iar sosirea sa pentru prima dată în România ar trebui să fie evenimentul oficial al primăverii. Doar că ceea ce are el să le transmită de obicei oficialităților nu e făcut să le gâdile auzul, pentru că Rogers e un adept autentic al pieței libere.

De exemplu, despre Ben Bernanke, Rogers spune că „nu înțelege logica economică”, „este un idiot” și „ar trebui dat afară” de la FED. Cum așa? Pentru că Ben Bernanke a promis de mult că nu va irosi nici un efort în inundarea piețelor cu lichidități, la nevoie. Și nevoia a venit în 2008 toamna, când Bernanke a procedat ca la carte, iar efectele s-au văzut și se văd pe piețele internaționale, unde petrolul este, de exemplu, cotat la peste 120 de dolari barilul.

Specializarea lui Bernanke este studierea cauzelor Marii Depresiuni și în lucrările sale academice a confirmat verdictul lui Milton Friedman și al Annei Schwartz din cartea lor despre istoria monetară a SUA, privitor la criza din 1929 și la anii de depresiune care i-au urmat: o politică monetară prea timidă din partea FED. În 2002, la onomastica lui Friedman, Bernanke a și afirmat: „Dați-mi voie să închei speech-ul abuzând puțin de statutul meu de oficial al FED. Vreau să le spun lui Milton și Annei, în privința Marii Depresiuni: Aveți dreptate, noi am făcut-o. Ne pare rău, dar, datorită vouă nu o vom mai face din nou.”

Problema este însă că după 1929 FED a încercat din plin să provoace creșterea masei monetare pentru a stimula economia, însă a fost împiedicată de rigiditatea etalonului aur și de arhitectura sistemului bancar, în care băncile din sistem pot dar nu e necesar să multiplice la rândul lor masa monetară prin acordarea de credite.

De suprimarea etalonului aur în SUA s-au ocupat pe rând Roosevelt în 1933 și Nixon în 1971, totul fiind legat de jocuri politice, nu de alegerea piețelor. Ceea ce nu s-a întâmplat însă până la Bernanke a fost preluarea controlului strict al întregului sistem bancar de către FED. Soluția lui Bernanke pentru a „nu o mai face din nou” a fost împingerea logicii socialiste a producției monetare și de credit până la ultimele consecințe.

Se dispută intens dacă pomparea forțată a trilioanelor, prin reprizele de Quantitative Easing și pe alte căi, a ajutat economia. Mulți spun că efectele sunt prea mici, economia americană fiind în plină stagnare.

Ceea ce se poate spune din perspectiva „austriacă”, adoptată cu succes uriaș de celebrități financiare precum Jim Rogers, Peter Schiff sau Mark Faber, este chiar că distorsiunile cauzate de opțiunea lui Ben Bernanke sunt imense, dar că efectele se vor vedea abia mai târziu și nu vor fi deloc plăcute.

În schimb, soluția lor la criză este ca gestiunea monedei și creditului să fie lăsată pieței, pe fondul liberalizării întregii economii. Monopolul producției și circulației monedelor naționale trebuie abolit iar creditul nu mai trebuie planificat artificial prin manipularea ratei dobânzii. Ele trebuie lăsate jucătorilor legitimi din piață pentru că doar așa se realizează coordonarea diverselor sectoare din economie, se lichidează afacerile falimentare, se reia creșterea și se evită crearea de prejudicii materiale pentru mulți în favoarea unor elite.

·

Comentarii

  1. Insistati sa apareti mai mult la televizor! Nu fiti sectari, caci, altfel, socialismul, ca boala mintala, va desăvârşi restul..

    Scardanelli · 27 martie 2012, 05:30 · #

  2. D-le Smirna, by the way, cand vom organiza protestul impotriva persecutiei fumatorilor ?
    Sa ne amintim de eseul lui Murray Rothbard, nefumator, dar mai inainte de toate liberal “AMERICA’S MOST PERSECUTED MINORITY: “ Smokers, if you have the guts to form a Smokers Defense League, I will be happy to join a Non-Smokers Auxiliary!”

    “Which group is considered such sinners that the use of doctored statistics against them is considered legitimate means in a worthy cause?

    I refer, of course, to that once proud race, tobacco-smokers, a group once revered and envied, but now there are none so poor as to do them reverence.

    So low has this group sunk in the public esteem that, in rushing to their defense, I am obliged to point out that I myself am not and never have been a smoker. Can you imagine having to put in such a disclaimer against special pleading in behalf of the rights of blacks, Jews, or gays against oppression?”

    Mor, cu zile de la D-zeu, cand vad cat de insensibili am devenit cu totii in faţa acestui flagel paternalist, in faţa acestei injonctiuni etatiste care ii hipertaxeaza fiscal si ii demonizeaza social pe fumatori. Astazi, in mod cert, fumatorii sunt cea mai persecutata minoritate din tarile inca ..libere.

    Horatiu Coman · 27 martie 2012, 18:26 · #

  3. “De exemplu, despre Ben Bernanke, Rogers spune că „nu înţelege logica economică”, „este un idiot” şi „ar trebui dat afară” de la FED.”

    In opinia mea aici Rogers greseste: FED este in afara logicii economice si ea ar trebui “data fara”! “Bernache” “e decat” unul dintre coriferii, epigonii (neo) a sarlataniei monetariste “irvingfisheriste”. Aici esecurile sunt multiple din pacate, iluziei acesteia cazandu-i prada (spre batranete) inclusiv Hayek. Spre deosebire de Friedman (Milton), de exemplu, care a procedat invers …

    ionut · 28 martie 2012, 03:48 · #

  4. @ Horatiu Coman: corect, si acela este un articol excelent al lui Rothbard, dar sunt atatea fronturi deschise si atat de putini oameni si resurse dedicate apararii ideilor liberale, incat nu stiu cand si cum s-ar putea face ceva pentru fumatori.

    @Scardanelli: multumesc pentru sugestie.

    @ionut: nu stiu daca o spune literal Rogers pe undeva, dar sunt sigur ca recomandarea completa este „dati-l afara pe Bernanke si apoi puneti lacatul pe poarta Fed-ului”

    Tudor · 30 martie 2012, 10:12 · #

  5. Sunt total de acord ca`fronturile` deschise de geniul rau al statului sunt concentrice impotriva individului si a libertatilor. Intr-adevar, bombardamentul cu artileria grea impotriva fumatorilor e doar o mica parte din asaltul general.

    In alta ordine de idei, desi o fac nepermis de tarziu, cu scuzele de rigoare, va multumesc, cu o cale, pentru raspunsul documentat pe care mi l-ati dat acum vreun an si jumatate pe tema monedei aur (va intrebasem atunci, contrariat de ipoteza lui Eugen Ciurtin, daca aurul si argintul se mai afla astazi in cantitati suficiente pentru a putea reveni la moneda etalon de altadata). Raspunsul d-voastra a fost foarte interesant.

    Inca odata, va multumesc !

    Horatiu Coman · 31 martie 2012, 07:01 · #

  6. Domnule Coman,

    V-as fi recunoscator daca ati putea indica unde pot gasi intrebarea dumneavoastra (pe tema monedei aur) si raspunsul primit.

    Recunosc, am unele indoieli privind abordarea libertariana a acestui subiect si cred ca o lectura suplimentara mi-ar fi utila.

    iosiP · 31 martie 2012, 07:24 · #

  7. Imi permit eu un raspuns/comentariu la cel al lui Horatiu Coman:

    Periodic (aproape zilnic), apar noi dovezi ale extinderii inerente ale agresiunii etatist-colectiviste:

    www.gandul.info/inte…

    Atentie, esenta agresiunii se dezvaluie nu numai din adoptarea masurii, ci si din modul de pozitionare a birocratilor aflati in functii (si, de ce sa nu recunoastem, si cu al multor dintre alegatorii lor) vis-a-vis de proprietate, anume ca hotelurile, restaurantele, barurile, cluburile, cinematografele etc. sunt spatii … publice!

    In plus, tot teoreticienii statului, privit de ei insisi ca organizatia care nu are voie sa discrimineze si nici sa incalce drepturile (chit ca numai asta poate face statul, daca n-o face dispare) ar trebui (pentru a fi consecventi si coerenti) sa sustina impartirea spatiilor “publice” in spatii pentru fumatori (ca sa nu-i discrimineze) si pentru nefumatori (ca sa nu le incalce acestora drepturile).

    Cu alte cuvinte, eu fumator, ma duc la administratia financiara (unde sunt obligat sa platesc impozitul). Ar trebui nici sa nu fiu dat afara (adica sa fiu discriminat) si nici sa incalc dreptul unui nefumator de a nu-mi inhala fumul. Astfel spatiul ar trebui impartit in 2: unul pentru fumatori unul pentru ne.

    In ceea ce priveste barurile, restaurantele, teatrele etc. legitm ar fi ca decizia sa fie la latitudinea proprietarilor:

    -e pentru fumatori (nefumatorii intra pe proprie raspundere si nu pot pretinde ca au fost agresati).

    -e pentru nefumatori si atunci fumatorii care incalca interdictia sa poata fi trasi la raspundere/explulzati.

    -mixt si atunci proprietarul sa imparta locul in 2 (despartite ferm si etans): una pentru fumatori si una pentru ne! Iar daca n-o face, d’abia atunci sa poata fi tras la raspundere in justitie.

    Ar mai ramane exemplul unu proprietar de magazin. Acesta, la randu-i, ar trebui sa fie lasat sa poata sa-si manifeste libertatea de optiune, sa decida si sa anunte (desi este greu de crezut ca o va si face in realitate): “magazin pentru fumatori. Nefumatorii intra pe propria raspundere”. Sau, alta varianta: “magazin pentru un singur fumator, proprietarul”. Sau: “accesul in magazin permis doar pentru fumatorii acceptati de catre proprietar”.

    In ciuda legislatiei in vigoare, in opinia mea, este perfect legitim un anunt de angajare de genul: “angajez doar barbati tineri, albi, de rasa caucaziana, bruneti, fumatori (de marijuana), heterosexuali si crestini”.

    ionut · 1 iunie 2012, 15:37 · #

  8. @ionut: perfect de acord cu tine in privinta fumatorilor (hai sa bag si eu un “disclaimer”: sunt fumator)!

    Cred insa ca problema ar trebui atacata “la baza”: argumentul principal al statului este acela ca fumatorii consuma (potential) mai multe resurse ale sistemului national de sanatate. Prin urmare, solutia REALA ar fi desfiintarea acestui sistem – oricum pagubos – si inlocuirea sa cu asigurari private (si facultative).

    Desigur ca primele de asigurare pentru fumatori ar fi mai mari dar nu ar mai depinde de venituri si mai ales nu ar fi prelevate “cu japca”.

    P.S. A existat un articol (ceva mai vechi, a aparut in 2007) care examina efectele economice ale suprataxarii tutunului. Textul l-am salvat dar fara mentiuni privind autorul. Il pot pune la dispozitia amatorilor.

    iosiP · 3 iunie 2012, 14:38 · #

  9. “Prin urmare, solutia REALA ar fi desfiintarea acestui sistem”

    Sigur ca desfiintarea acestui sistem e una perfect legitima, numai ca eu nu sunt convins ca ar si reprezenta solutia (chiar daca ar insemna un pas urias). Mai exista un “argument” folosit de stat: “protejarea nefumatorilor”, dar oriunde si oricand, inclusiv cu pretul incalcarii dreptului de proprietate (al libertatii de optiune si asociere). Sigur, el e un fals argument, si se bazeaza pe o eroare evidenta de judecata, nefumatorul, care vrea cu tot dinadinsul sa manace intr-un restaurant de fumatori si care chema legislatia in ajutor, fiind, de fapt, agresorul!

    ionut · 4 iunie 2012, 10:14 · #

  10. Bun pai atunci statul sa ia o decizie:

    - imi ia banii dar imi permite sa fumez oriunde doresc (mi-am “cumparat” acest drept);
    sau

    - imi pune restrictii aberante cu privire la locurile in care pot fuma (astfel incat nefumatorii sa nu fie afectati) dar nu ma mai taxeaza.

    iosiP · 4 iunie 2012, 13:50 · #

  11. Daca nu te-ar mai taxa, n-ar mai exista, si, ca urmare, n-ar mai putea sa-ti impuna restrictii. Restrictii pe care ti l-ar impune doar prorietarii legitimi si care, astfel, oricat ar parea de “aberante”, ar fi, la randu-le, legitime.

    “imi ia banii dar imi permite sa fumez oriunde doresc”

    Oriunde doresti … in spatiile administrate de el (“publice”). Dar nici asa n-ar fi corect fata de nefumatori pe care i-ai agresa. Repet exemplul, cum si “eu fumator” (ma rog, dupa 29 de ani de fumat, dintre care 24 cu nu mai putin de 60 de tigari zilnic, si asta in zilele bune, linistite, in cele proaste portia era de 80, de 3 ani m-am lasat. Intr-o secunda. E atat de simplu, “dependenta de nicotina e foarte usoara) sunt obligat sa ma duc la adminstratia financiara si nefumatorul e. Ma refer la spatiile inchise adminsitrate de stat si exclud din discutie pretentiile aberante ale nefumatorilor ca legislatia sa pedepsesca fumatul pe strada, in parc etc.

    P.S. Copy paste si search : Allen Carr – In sfarsit nefumator

    ionut · 5 iunie 2012, 08:49 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)