Creditul de circulație este cel acordat din fondurile bancare special create în acest scop. La acordarea unui împrumut, banca tipărește bancnote sau îi deschide debitorului un credit într-un cont de depuneri rambursabile la cerere. Este un credit creat din nimic. Este echivalentul unor bani discreționari (fiat money) nou creați, așadar al inflației directe, nedeghizate. Este vorba de o creștere a cantității substitutelor bănești (money substitutes), despre care putem afirma că sunt acceptate și cheltuite de public exact ca și cum ar fi bani propriu-ziși (money proper). Creditul de circulație sporește puterea de cumpărare a debitorilor. Aceștia pătrund pe piața factorilor de producție cu o cerere sporită, o cerere care n-ar fi existat în absența bancnotelor sau depozitelor bancare nou-create. Cererea adițională induce o tendință generală de creștere a prețurilor mărfurilor și a salariilor.
În vreme ce cantitatea de credit real este rigid limitată de cantitatea de capital acumulată anterior din economii, cantitatea de credit de circulație nu depinde decât de conduita mediilor bancare. Spre deosebire de creditul real, creditul de circulație poate fi expandat. În absența creditului de circulație, o bancă nu și-ar putea extinde împrumuturile dincolo de limitele depozitelor pe care i le-ar fi încredințat [în acest scop] cei ce au economisit. Creditul de circulație este cel care le permite băncilor să acorde împrumuturi nelimitate, un proces apreciat uneori, în mod surprinzător, ca fiind “mai liberal”.
Tendința inevitabilă de creștere a prețurilor mărfurilor și a salariilor nu este singura consecință a expansiunii creditelor. Ea afectează, de asemenea, rata dobânzii. Prezentându-se sub forma unei cantități suplimentare de bani oferiți spre împrumut, expansiunea creditelor generează o tendință de scădere a ratelor dobânzii sub nivelul pe care l-ar fi atins pe o piață a fondurilor de împrumut nemanipulată. Popularitatea de care se bucură o asemenea politică printre șarlatani și impostori nu se datorează doar creșterii inflaționiste a prețurilor și a ratelor salariilor pe care o induce, ci, în egală măsură, și efectului său de diminuare, pe termen scurt, a ratelor dobânzii. Acesta este, azi, instrumentul principal al politicii banilor ieftini, sau ușor de procurat (cheap or easy money).
Practica:
