Iadul monetar

Tudor Smirna · 29 aprilie 2015

Mises vorbeşte despre „monetary cranks”, un termen dificil de tradus succint în română. Aceste „manivele monetare” sunt fie nişte naivi, fie nişte ticăloşi însetaţi de putere, cărora adesea le şi lipseşte o doagă. Şi-au câştigat această etichetă pentru imposibilitatea şi caracterul bizar ale planurilor de reformă monetară pe care le-au propus.

Ei bine, dacă era o vreme în care erau imediat recunoscuţi şi ridiculizaţi de întreaga profesie economică, devine din ce în ce mai clar că lumea a intrat, încă de la abandonarea etalonului aur, în era crankismului, iar acum se pare că ne apropiem de apogeul acestei ere.

Încă din 1906, Silvio Gesell, negustor nemulţumit de insuficienta circulare a banilor, a propus o schemă prin care validitatea bancnotelor era condiţionată de ştampilarea sau timbrarea lor regulată. Astfel, autorităţile se asigurau că deţinerile monetare sunt taxate şi banii nu mai stau la saltea.

„As the owners of goods are always in a hurry for exchange, it is only just and fair that the owners of money, which is the medium of exchange, should also be in a hurry. Supply is under an immediate, inherent constraint; therefore demand must be placed under the same constraint.” (Gesell, Natural Economic Order, 1906)

Faptul că economişti celebri ai noilor curente care s-au cristalizat din tumultul Marii Depresiuni, precum Irving Fisher şi John Maynard Keynes, au girat gândirea şi propunerile monetare ale lui Gesell nu poate decât să stea mărturie a declinului gândirii economice. Iar faptul că Gesell a fost ministru de finanţe al Republicii Socialiste Bavareze ar trebui să-i pecetluiască verdictul de „nea’ manivelă” într-ale economiei şi să îi bage propunerile în duba cu bizarerii sinistre ale istoriei.

Dar, odată cu împingerea ratei dobânzii spre zero în Japonia anilor `90 şi, din aceleaşi motive disperate de expandare artificială a creditului, în SUA şi Europa începând cu 2008, Gesell şi ideile sale au revenit în vogă şi putem vedea în fiecare zi cum se fac paşi din ce în ce mai clari pentru desăvârşirea socialismului monetar în care trăim.

Suntem într-o capcană a lichidităţii, în plin pericol de spirală deflaţionistă, iar mecanismul expandării creditului prin ieftinirea dobânzii este ştirbit de atingerea limitei de jos a ratelor de politică monetară. Măsurile sunt acum neconvenţionale: băncile centrale cumpără titluri de calitate din ce în ce mai proastă, relaxează cantitativ în volume astronomice şi chiar injectează bani cu forţa entităţilor care le refuză oferta. Dar nu par să funcţioneze, suntem încă în capcana deflaţiei. Este atunci firesc că unii se întreabă dacă nu se poate cumva sparge acest prag de jos şi penetra către domeniul dobânzilor nu doar real negative (pozitive dar mai mici decât rata inflaţiei), ci chiar nominal negative.

Obstacolul în calea dobânzilor nominal negative este că oamenii vor renunţa firesc la orice economisire şi vor ţine banii la saltea. Aşa că devine logic pentru planificatorii monetari să recurgă la scheme de constrângere a plăţilor cash.

Willem Buiter cred că îşi poate câştiga titlul de Gesell al zilelor noastre. Încă de acum zece ani propune adoptarea uneia din trei opţiuni pentru obţinerea „dobânzilor” nominal negative: fie interzicerea deţinerilor de bancnote şi utilizarea exclusivă a depozitelor bancare, fie taxarea utilizării bancnotelor cu mijloace moderne în stil gesellian, fie introducerea unui etalon monetar dual în care vechea monedă să fie scoasă din uz dar folosită la ţinerea evidenţelor contabile, iar o nouă monedă să fie folosită în schimburi.

Ce se poate spune despre asemenea propuneri? Că sunt dovezi de ignoraţă crasă şi nebunie curată. În primul rând, interzicerea deţinerilor monetare şi taxarea economisirilor ar duce la exacerbarea ciclurilor economice prin creşterea haosului în sfera alocării intertemporale a resurselor. Nimeni nu va mai vrea să economisească, toată lumea va vrea să consume tot ce are în prezent şi să se îndatoreze. Structura de producţie ar fi complet dată peste cap, antreprenorii vor avea o idee şi mai vagă despre urgenţa reală proiectelor şi despre valoarea bunurilor de capital.

Dar, mai fundamental, pentru că nevoia de deţineri monetare nu poate fi suprimată şi este chiar stimulată de incertitudinea generalizată creată de autorităţi, oamenii vor abandona moneda supusă „dobânzilor” negative şi vor căuta alte monede (inclusiv cele de tip Bitcoin) şi, în lipsa alternativelor, chiar bunuri care nu serveau anterior drept monedă.

Teoreticienii politicii monetare din subteranul pragului zero nu fac altceva decât să propună taxarea deţinerilor monetare. În mod ironic, ei reintroduc exact acel neajuns pe care adepţii rezervelor fracţionare îl impută celor care susţin că depozitele bancare acoperite 100% ar fi normal să aibă un cost al serviciilor. Această practică se reîntoarce, doar că acum nu este concurenţa între bănci – ca proprietari privaţi legitimi – cea care dă nivelul acestui cost, ci planificatorul central al monedei.

Am ajuns să trăim vremuri oribile în care râvnim şi ne sunt refuzate chiar şi bucăţile de hârtie decretate drept bani de stat. Bancnotele-decret, cândva folosite de autorităţi ca un ersatz, pentru a sustrage din circulaţie adevărata monedă – aurul –, au ajuns acum să fie vânate la rândul lor. Cu alte cuvinte, comunismul monetar ne-a luat cafeaua şi ne-a dat nechezol, iar acum vrea să ne ia nechezolul şi să ne dea în schimb ceva şi mai prost.

Să ne aşteptăm la control total, hiperinflaţie, haosul calculaţional specific socialismului şi, în ultimă instanţă, revoluţie.

Linkuri relevante:

The Death of Cash

Limitarea plăţilor în numerar intră în vigoare

·

Comentarii

  1. Eu cred ca n-avem nevoie de o politica sau de institutii mai bune, ci de ceva mai bun decat toate astea: un nou concept de bani si de sistem monetar. In aceste sens, am si o propunere spre dezbatere (in Solutii). Articolul: Puterea informatiei si nevoia de a redefini democratia. Link:
    newdemocracyblog.wor…

    Ciprian Galaon · 29 aprilie 2015, 14:27 · #

  2. Ciprian Galaon, propunerea este in foarte mare acord cu cele care i-au calificat pe „monetary cranks” la aceasta denumire.

    Tudor · 29 aprilie 2015, 16:29 · #

  3. Ok, Tudor, deci sa inteleg ca propunerea mea sufera de “imposibilitatea şi caracterul bizar ale planurilor de reformă monetară “, asa cum caracterizezi “monetary cranks” la inceputul articolului. Asa cum spunea si Voltaire, „nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a o spune”. Propunerea mea, total diferita de cea a “manivelelor”, este conceputa in jurul nevoii de a da calitate banilor deja existenti si nu de a crea mai multe (sau a distruge) unitati monetare. Apoi, digitalizarea banilor nu are nimic de bizar sau imposibil, exista deja cu o evidenta enervanta. Eu propun digitalizarea monedelor nationale, ca monede unice in teritoriile tarilor respective, nu crearea sau promovarea monedelor private care sa intre in concurenta, intre ele si toate cu cea nationala. Probabil n-ai avut suficienta rabdare sa citesti tot articolul cu propunerea mea. Prin urmare, imi pare rau ca n-am reusit sa fiu suficient de clar. Oricum, in cateva cuvinte, problema sistemelor monetare actuale este una tehnologica si nu una politica sau fiscala/economica; banii de azi sunt aproape complet desconectati de valoare, de sistemul de schimb de valori, care a fost functia initiala si motivul existentei banilor. David Graeber, in “Debt: The First 5000 Years”, o explica foarte bine. Mersi pentru feedback! Salutari.

    Ciprian Galaon · 30 aprilie 2015, 11:57 · #

  4. Din pacate, da. Este o propunere colectivista, nu digitalizarea e problema principala. Nu pot sa intru intr-o dezbatere, sunt foarte prins cu alte proiecte. Dar va multumesc pentru intelegere si pentru tonul politicos. In orice caz, criticam idei, nu oameni.

    Tudor · 30 aprilie 2015, 16:21 · #

  5. Ciprian ceea ce descrii tu pe blogul tau e bolsevism in cea mai crunta forma care ar putea exista.Totul e opus celor mai elementare drepturi ale fiintei umane libere.O utopie care se poate indeplini in coreea de nord.Incearca sa-l contactezi pe kim jong un si sa-i propui sa puna in aplicare utopia ta .

    nicu · 2 mai 2015, 18:26 · #

  6. Domnule Galaon,

    Daca l-ati citit pe Orwell mi-e ca ati retinut exact ceea ce trebuia uitat!

    In rest – ca specialist in securitatea sistemelor informatice – de-abia astept ca Romania sa treaca la un sistem informatic centralizat: credeti-ma, posibilitatea de a pune economia unei tari intregi pe butuci de pe canapeaua de acasa imi da o senzatie placuta!

    iosiP · 2 mai 2015, 23:26 · #

  7. Galaon, banii sunt exact opusul a ceea ce crezi tu ca sunt (marfa si mijloc de schimb concomitent), iar “digitalizarea monopolista a banilor” ar insemna incununarea visului de aur al socialistilor dintotdeauna. Doar ca e imposibila. Fie si numai pen’ ca ne asteapata iosiP cu tasta la cotitura.

    ionut · 8 mai 2015, 09:10 · #

  8. Am pierdut doua ore din viata citind articolul d-lui Ciprian Galaon. Pot spune cu naduf, ca este o jiginire ca acest domn, vine cu tupeu pe un site dedicat unui om care a pledat pentru libertate individuala si piata libera, toata viata sa, ca sa raspandesca ideile sale socialist comunistoide. Este incredibil!

    Tot ce doresc, acum Romaniei, si lumii este ca toti cetatenii si companiile sa adopte ca moneda Bitcoinul. Va rog sa va imaginati ce s-ar intampla, daca de maine toata lumea ar trece la Bitcoin. Cum ar mai jongla Ben Bernanke cu dolarul si dobanda de schimb? Cum ar mai da vina guvernele pe inflatie?

    Bogdan · 9 mai 2015, 10:12 · #

  9. Dl. Galaon mi s-a parut o persoana entuziasta in cautarea unor solutii. De multe ori, socialistii sinceri au trecut la liberalism, atunci cand au urmat argumentele. Mi-a placut tonul politicos pe care a raspuns si chiar m-a facut sa imi para rau ca am folosit invective in articol. Dar totusi, si istoria i-a judecat dur pe utopistii monetari, nu doar eu. Ii urez domnului Galaon un drum intelectual plin de aventura. Ceea ce imi urez si mie, si oricui.

    Tudor · 10 mai 2015, 23:52 · #

  10. Salutare,
    Deci, aceasta opinie de blog este binevenita pentru a ridica o problema la cea mai acuta ordine a zilei actuale pentru RO: Stimati tovarasi, Ce facem cu aderarea la zona euro a UE?
    Ca stiti bine ca ne-am asumat aderarea la moneda imparateasca, fara obiectii, ne-a fost lasat la indemana doar data, intervalul… UE ne preseaza indirect sa facem asta; sa renuntam la Leutz pentru euro-utz(sic). Guvernul a stabilit anul trecut – 1 ianuarie 2019. Recent, ati vazut posibil/probabil prin presa multe opinii, inclusiv de la BNR, care ar dori amanarea acestei date, stabilirea unei date eventuale prin jurul 2023-2025. Motivul: nu sutnem pregatiti cu economia reala, adica competitivitatea firmelor noastre nu va face fatza concurentei directe din UE si altele: reforme strucutrale insuficiente, cursul valutar inca instabil, implicatii sociale, etc., etc.
    Decizia este evident: politica (80%) si economica (20%). poate n utocmai in aceste procente ,dar, in mod evident, decizia este in primul rand una politica. Costul de oportunitate este analizat in termeni politici (regionali, internationali, pe termen lung) si apoi in termeni pragmatici economici.
    As fi de acord cu o amanare a datei … as fi de acord cu orizontul: 2025, (daca lucrurile nu se strica si mai mult in regiunea noastra).
    Ce parere aveti? Titlul articolului pare oarecum potrivit pentru aceasta problema.

    Filip · 25 mai 2015, 08:34 · #

  11. Pai draga Filip, economia noastra este deja euroizata in proportie de 70-80%: platesc majoritatea utilitatilor in lei-echivalent-euro.
    Macar daca trecem la euroi nu-mi mai vine factura de Orange la 4,6RON/EUR si nici nu mai platesc accize la 4,7RON/EUR.
    A, da, ramane Isarila fara obectul muncii? Pai nu-i nimic, “se scoate” din productia podgoriei din dotare :)

    iosiP · 26 mai 2015, 22:33 · #

  12. recunosc ca nu sunt un fan al aderarii la euro-land. Se face de o maniera prea agitata, nepregatita. ar fi util sa amanam pana la 2023 sau 2025…

    Filip · 1 iunie 2015, 20:42 · #

  13. Ciprian, ceea ce propui tu, digitalizarea totala a monedei este pasul spre desfiintarea totala a evaziunii fiscale, exact pasul care se pare ca nu se vrea a se face. Din diverse motive. A incercat Varoufakis in Grecia sa implementeze acest model de moneda, in cazul in care grecii ar fi decis sa paraseasca eurozona, dar pasul ar fi fost facut in graba si nepregatit. Interesanta e reactia prea puternicilor de la Bruxelles: Varoufakis va fi incriminat pentru constituire al unui sistem de plati paralel, asociere in vederea comiterii de infractiuni, hacking…

    Catalin · 28 august 2015, 22:52 · #

  14. Ok, Catalin, deci sa inteleg ca suntem iremediabil pierduti. Votam sau nu (oricum, si revenind la ceea ce spuneam si in articol, daca votatul ar schimba intr-adevar ceva ar fi ilegal), ne indreptam spre acelasi rezultat fatal: guvern mondial, moneda internationala (care, de fapt, a fost deja implementata, la nivel de banci centrale/nationale; Special Drawing Rights, mai urmeaza implementarea monedei pentru bancile comerciale), stat politienesc, etc. Astfel se intelege si reactia de la Bruxelles. Orice moneda digitala nationala, democratica sau nu, si eventual democratizarea prelucrarii informatiei le strica toate planurile elitelor (printre care si “haosul controlat” permis vis-a-vis de actuala imigratie masiva in UE dinspre Orient). Mersi pentru comentarii. Salutari!

    Ciprian Galaon · 22 septembrie 2015, 22:20 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)