Pavăza intelectuală a socialismului
Dacă dorim să respingem socialismul, trebuie să respingem, înainte de orice, erorile intelectuale absurde ale empirismului. Iar dacă dorim să înfrângem socialismul, trebuie să elaborăm o argumentaţie principială, bazată pe logica acţiunii umane şi pe legile imuabile ale economicului.
Economia politică a voucherelor educaţionale
Criza din sistemul public de educaţie este reală. După orice fel de criterii rezonabile, calitatea educaţiei publice scade în timp ce costul educaţiei publice creşte. Necesitatea de a reforma sistemul de educaţie publică este clară. Părinţii doresc o educaţie de calitate pentru copiii lor, iar contribuabilii doresc servicii publice decente în schimbul banilor plătiţi la stat. Din nefericire, o evaluare realistă a necesităţii unei reforme autentice în sistemul de educaţie publică ne oferă şi motivul pentru care o asemenea reformă este extrem de improbabil să se pună în practică.
Unificarea politică: teorema generalizată a progresiei
De ce poate statul în unele cazuri să îşi extindă dominaţia asupra oamenilor care trăiesc în alte teritorii, iar în altele nu poate? Şi de ce fiecare extindere a puterii este întotdeauna însoţită de creşterea taxelor? În acest articol voi încerca să aduc un plus explicării creşterii statului prin extensificare analizând rolul jucat de unificarea politică în asigurarea acestei creşteri.
Cardurile şi justiţia pieţei libere
Aproape toată lumea consideră că dacă guvernul nu protejează consumatorii împotriva fraudei, atunci o astfel de protecţie nu va fi acordată de nimeni. Totuşi, piaţa liberă protejează consumatorii în nenumărate moduri, fără intervenţia guvernului. Mai mult, această protecţie este mult mai eficace.
Ar putea aurul şi argintul să redevină monedele lumii?
Nu suntem cumva prea mulţi oameni pe Pământ şi nu avem de schimbat prea multe bunuri şi servicii pentru ca aurul şi argintul să mai fie suficiente? Nimic nu sugerează o astfel de concluzie. Dacă încă nu avem o astfel de monedă, nu este vina legilor economice sau a vreunei imposibilităţi tehnice, ci a autorităţilor care au interesul să ţină lumea în iadul monetar al inflaţiei permanente a monedei decret şi a crizelor recurente, pentru a optimiza prin redistribuţie extragerea de avere în favoarea statului, bancherilor şi a altor privilegiaţi.
Şcoala ca Big Brother
În SUA elevii sunt urmăriţi la domiciliu de către birocraţii sistemului de învăţământ public. Întrebarea este: de ce? Interpretarea politically correct a celor motivaţi să lubrifieze mecanismele agresiunii instituţionalizate ar fi: pentru ca şcoala să eficientizeze procesul de învăţare prin cunoaşterea vieţii de acasă a elevilor şi întâmpinarea problemelor practice cu care se confruntă: totul pentru o socializare mai bună a elevilor în vederea integrării sociale armonioase viitoare.
Băncile nu pot crea monedă
Austriecii nu au reuşit să cadă de acord asupra unui aspect
vital, iar această neînţelegere a generat o dezbatere intensă în ultimii ani.
Această dezbatere nu se referă la problemele producţiei şi circulaţiei monetare
ci la chestiunea mai specializată a producţiei de titluri monetare de către
prestatori de servicii financiare precum băncile comerciale.
Este criza financiară actuală inerentă evoluţiei capitalismului?
Scopul acestui articol va fi contrazicerea acestei sintagme care în vremurile actuale este din ce în ce mai des vehiculată nu numai în viaţa de zi cu zi, ci şi în cercurile politice şi academice, mai ales în contextul actualei crize economice. În această lucrare se va încerca o argumentare solidă pentru a apăra sistemul capitalist de tip laissez – faire de criticile care în opinia autorului sunt oarecum nefondate din punct de vedere economic, şi în anumite cazuri, chiar şi din punct de vedere moral/etic.
De ce e importantă conştiinţa (pentru un liberal)?
Filmul lui Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv”, atinge o problemă umană ridiculizată puternic de omul modern, atunci când nu este ignorată complet. Tema conştiinţei ocupă ultimele minute ale filmului, dar o face într-un mod care răsplăteşte aşteptarea spectatorului, dupa un periplu minimalist pe străzile, apartamentele şi birourile din Vaslui.
Dezetatizarea unei Germanii unite
Statul nu este una cu societatea, ci distinct şi opus bunului mers al societăţii. Hans Hermann Hoppe ne oferă în acest articol o analiză prescientă a felului în care s-a ratat eliberarea Germaniei de acum două decenii. Încă din 1991, pentru praxeologul Hoppe era clar că prăbuşirea Zidului Berlinului nu va fi continuată de un marş al Germaniei de Est (pe care o distinge clar de statul Germaniei de Est) către implinirea idealului uman al libertăţii sociale neştirbite, ci către acutizarea socialismului de tip democratic etalat cu „brio” pe atunci de către Germania de Vest.
Hoppe face şi o analiză istorică a miracolului vest-german care a urmat celui de-al doilea război mondial, arătând că acesta s-a datorat unor idei liberale aplicate cu hotârâre de regimul Erhard şi că s-a stins odată cu abandonarea acestor politici. Hoppe afirmă că acest reviriment putea fi şi mai vertiginos şi durabil dacă ideile liberale ar fi fost aplicate mai sistematic.
Ce înseamnă acest „mai sistematic”, ne arată Hoppe în ultima parte a studiului, unde face un tur de forţă în care îmbină teoria economică, cu dreptul şi sociolgia pentru a ne ilustra care ar fi fost istoria alternativă a unei dezetatizări corect făcute în Germania de Est, sau, de ce nu, în orice alt loc din lume unde există un stat care parazitează o societate.
