Dezetatizarea unei Germanii unite
Statul nu este una cu societatea, ci distinct și opus bunului mers al societății. Hans Hermann Hoppe ne oferă în acest articol o analiză prescientă a felului în care s-a ratat eliberarea Germaniei de acum două decenii. Încă din 1991, pentru praxeologul Hoppe era clar că prăbușirea Zidului Berlinului nu va fi continuată de un marș al Germaniei de Est (pe care o distinge clar de statul Germaniei de Est) către implinirea idealului uman al libertății sociale neștirbite, ci către acutizarea socialismului de tip democratic etalat cu „brio” pe atunci de către Germania de Vest.
Hoppe face și o analiză istorică a miracolului vest-german care a urmat celui de-al doilea război mondial, arătând că acesta s-a datorat unor idei liberale aplicate cu hotârâre de regimul Erhard și că s-a stins odată cu abandonarea acestor politici. Hoppe afirmă că acest reviriment putea fi și mai vertiginos și durabil dacă ideile liberale ar fi fost aplicate mai sistematic.
Ce înseamnă acest „mai sistematic”, ne arată Hoppe în ultima parte a studiului, unde face un tur de forță în care îmbină teoria economică, cu dreptul și sociolgia pentru a ne ilustra care ar fi fost istoria alternativă a unei dezetatizări corect făcute în Germania de Est, sau, de ce nu, în orice alt loc din lume unde există un stat care parazitează o societate.
Taxa fast-food: o sănătoasă agresiune
Dacă nu erau de ajuns cele 558 de taxe,
impozite şi tarife care agresează continuu, pe toate planurile şi la toate
nivelurile activităţile economice din România, cuprinşi de o grijă deosebită
pentru cetăţenii acestei patrii, guvernanţii se gândesc ca din martie 2010 să introducă
o nouă măsură „benefică sistemului”: taxarea „persoanelor juridice care produc, importă sau prepară alimente
nerecomandate cu conţinut crescut de sare, grăsimi, zahăr, cu aditivi
alimentari”.
Teoria firmei înainte de Coase: Frederick Barnard Hawley
În acest articol voi încerca să aduc în discuţie un autor american, Frederick Barnard Hawley, care în 1907 scrie un volum de teorie economică – practic un tratat – intitulat Enterprise and the Productive Process în care dă, în ultimă instanţă, o teorie a antreprenoriatului şi a firmei (Hawley 1907). Şi cred că acest lucru poate prezenta interes real, cu atât mai mult cu cât domeniul teoriei firmei este în genere considerat a fi fost iniţiat de intuiţiile şi cercetările lui Ronald H. Coase, începute la rândul lor în anii 1930.Criza condiționalei lui Geithner
Dacă nu erau banii de la guvern, sistemul bancar american înceta să mai existe. Așa se pare că a afirmat de curând secretarul Trezoreriei americane, Timothy Geithner. Contextul în care a spus-o este afirmația celor de la Goldman Sachs că ar fi trecut prin criză și fără banii de la guvern și că, ergo, au de gând să ofere angajaților lor bonusuri record.
Recenzie: Teoria austriacă postmisesiană a monopolului: Murray Newton Rothbard
Am încercat pe foile de mai sus să scap o culoare puţin mai diferită de celelalte folosite îndelung. O recenzie de culoare diferită, dar care este în rândul celorlalte culori. O recenzie vieneză i-aş putea spune. Şcoala austriacă ia în braţe, prin Murray N. Rothbard, subiectul monopolului şi al competiţiei, cu acelaşi interes manifestat în general faţă de body-ul ştiinţei economice. Foloseşte aceeaşi judecată apriorică, corp al ştiinţei praxeologice de factură misesiană. Suveranitatea consumatorului este un concept foarte uzitat, dar prea puţin corect. Consumatorul este şi producător în acelaşi timp. Deci nu e nepotrivit dacă utilizăm şi suveranitatea producătorului.
Ce se verde și ce nu se verde
Ecologismul este pe val, politicienii promit ecologie cu toptanul, iar antreprenorii văd șansa de a se acoperi cu o cascadă de profituri verzi din fonduri publice. Rolul economistului în această schemă este să se întrebe ce se pierde atunci când se câștigă energie verde. Pentru că, așa cum atrăgea atenția veșnic actualul Bastiat, dat fiind că economia se preocupă de resursele rare și de importanța relativă pe care o dau oamenii fiecăreia prin alegerile pe care le fac zilnic, atunci când se vede înlocuirea unei vitrine sparte și câștigul unui geamgiu, trebuie să nu se piardă din vedere profitul pierdut al unui croitor și cum o bucată de stofă nu se mai face costum.
Peste 1000 de pagini de drept și economie:
Moneda, creditul bancar și ciclurile economice
Cu toate că impresionează prin dimensiunile sale, cartea este gândită ca manual dedicat studenților științelor economice, fiind înțesată cu exemple numerice și tabele de sinteză. Avem în față încă un exemplu al respectului pentru cititor, dovedit de multe ori în tradiția austriacă de drept și economie. Însă, dincolo de abordarea de manual, multe probleme sunt tratate exhaustiv. Iar pentru cele care nu sunt, Huerta de Soto a alcătuit note de subsol remarcabile în care găsim trimiteri la toată literatura relevantă pentru chestiunea discutată.
Contribuțiile originale, cum ar fi aplicarea argumentului tragediei comunelor în sfera bancară sau propunerea detaliată de reformă monetară, încununează acest veritabil tur de forță.
Chiar dacă tratatul profesorului Huerta de Soto nu poate rămâne singura sursă bibliografică în chestiunile monetare și bancare, el este indispensabil oricui dorește să își clădească o cultură economică sănătoasă.
Iar acum, mai mult decât oricând, efortul profesorului Huerta de Soto dă roade: cartea se dovedește un ghid foarte util al crizei:
„Situația actuală este tragică, dar este și mai tragic, dacă se poate așa ceva, că mulți nu înțeleg cauzele fenomenelor care ne afectează și mai ales că există o atmosferă de confuzie și incertitudine generală printre experți, analiști și majoritatea economiștilor. Cel puțin în această sferă, trag nădejde că edițiile consecutive ale acestei cărți, care este publicată în lumea întreagă [...] , vor contribui la pregătirea cititorilor, la înarmarea intelectuală a noilor generații și, în final, la mult așteptata reproiectare instituțională a întregului sistem financiar și monetar al actualelor economii de piață. Dacă această dorință se va îndeplini, voi considera că efortul meu a fost cu folos și voi fi foarte onorat că am ajutat, chiar și cu foarte puțin, la mișcarea lucrurilor în direcția cea bună.”
În bucătăria Europei se prepară vânat à la Colbert
Bătrânul continent începe să își dea pe față arama de UERSS, parcă acum mai tare ca oricând, de la România care a (re)intrat grotesc de ușor în hora cipurilor și a supravegherii totale, până la „the United Kingdom of Big Brother.” Iar în inima Europei se pregătește un festin prelungit cu vânat à la Colbert.
Subprime-aţia Americii
John „Subprime” Smith, de profesie unemployed worker, din Zzyzx (California, USA) – localitatea chiar există! – face calcule din ochi şi constată că se califică pentru exclusivistele condiţii de credit ipotecar fixate de banca din urbe. Cinci ani după, prin vara lui 2007, John se prinde că nu mai poate plăti ipoteca, banca că nu mai are lichidităţi şi Fed-ul că are o datorie morală să le ofere... În urmă cu vreo zece ani, ‚consăteanul’ John „Overoptimistic” Doe luase un credit frugal de la aceeaşi bancă şi îl plasase pe bursă în Mirage.dot.com Inc. Supralicitat, însă, cursul acţiunilor avea să facă poc!, banca să se cutremure, iar Fed-ul să vină cu lichidităţi plouate cu generozitate în sistem. Banca noastră fusese salvată şi îl aştepta darnică pe... Smith.
Dezvoltarea durabilă de... subzistenţă, sau cum să ne încălzim fără să facem focul!
La 40˚C febră, organismul uman o ia razna. La 40˚C în supă, la Alain Ducasse - Plaza Athénée din Paris, nota de plată e peste salariul minim din România. La 40˚C înăuntru, urcă vânzările la “aere condiţionate” şi leacuri pentru otită. La 40˚C afară, berarii profită de subvenţia ţăranilor ruinaţi de seceta imună la şarmul d-relor de la meteo. Iar guvernul “planifică” până sub 40˚C.
Proiect finalizat:
Acţiunea umană
Murray Rothbard numea Acţiunea Umană "biblia economică a omului civilizat," iar MisesRomania.org are privilegiul de a recomanda tratatul ca pe întâiul volum al Filocaliei cercetătorului cu discernământ, în domeniul ştiinţelor sociale. Atât este de cuceritoare armonia sănătoasă pe care o inspiră edificiul misesian, încât este greu de a nu-l include printre manifestările catafatice de prim rang ale unui întreg spiritual mai bogat. Folosul maxim de pe urma lecturii sale îl vor culege cei ce vor identifica spiritul misesian în toate părtile lucrării, situându-l, în venerabila tradiţie asociată numelor lui M. N. Rothbard şi ale discipolilor săi, deasupra literei lui Mises.
Primele trei părţi ale lucrării explorează semnificaţia ideii de apriori metodologic şi locul ei în cadrul ştiinţelor sociale, dezvoltând fundamentele praxeologiei, de la o primă analiză a categoriei de acţiune până la principiile generale ale cooperării sociale şi la rolul acţiunii calculate. Înţelegerea catalacticii (teoria economică propriu-zisă), în cadrul căreia teoria preţurilor gravitează în jurul chestiunilor naturii şi posibilităţii calculului economic, nu este posibilă fără un studiu aprofundat al acestor capitole introductive.
Cititorul va fi condus rapid către ideea că, la nivelul bazelor epistemologiei, empirismul literalmente ucide, iar raţionalismul este dătător de viaţă. Însă abordarea neviciată (raţionalistă) a dreptului şi economiei, ca şi interpretarea evenimentelor umane, presupune, pentru a-l parafraza pe Mises, prudenţă şi subtilitate pe toate palierele, iar minţile necritice şi superficiale s-au rătăcit în mod repetat, confundând cu neatenţie diferitele metode epistemologice implicate în asemenea demersuri.
Mulţumim şi pe această cale D-nei Bettina Bien Greaves, fără de care această traducere nu ar fi putut apărea pe site-ul nostru. Mulţumim, de asemenea, anticipat, tuturor celor care ne vor face sugestii de îmbunătăţire a traducerii.
Activitatea antreprenorială și problema echilibrului economic în viziunea Școlii Austriece
Teza de doctorat a Dianei Costea își propune să descifreze locul antreprenorului în gândirea economică austriacă și să analizeze critic, comparativ, din acest punct de vedere, câteva domenii – teoria monopolului, a echilibrului economic, a calculului economic și a firmei – în care abordarea economiștilor austrieci si cea neoclasică prevalentă sunt divergente.
