Concurenţa ca formă de cooperare

Mihai-Vladimir Topan

Mi-a fost dat să aud în ultima vreme, în repetate rânduri că procesul concurenţial din economia de piaţă nu e decât o luptă violentă dusă cu mijloace uşor modificate, dar care în esenţă nu are natură diferită de cea a conflictului propriu-zis. De asemenea, că ar fi o ipostaziere şi o confirmare – poate singura, de altfel – a procesului darwinist de supravieţuire a celui mai puternic şi mai adaptat, sau, cu o altă expresie, legea junglei. Din păcate, această perspectivă – complet eronată şi superficială, după părerea mea – dă apă la moară la cel puţin două categorii de oameni.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

Şcolarizarea împotriva educaţiei

Mihai-Vladimir Topan

Odată cu Gatto, cred că putem înţelege că educaţia adevărată e o floare mai delicată care nu creşte pe tarlaua cooperativelor şcolare de producţie – „şcolhozuri”, dacă-mi daţi voie să glumesc amar – care sunt şcolile noastre publice, şi care sunt ca atare nereformabile. Soluţiile pe care le întrevede merg în direcţia reîntoarcerii educaţiei în sfera cooperării voluntare fireşti şi a comunităţilor organice: în familie (homeschooling), în parohie, în firmă, în comunitatea locală (câtă vreme există şi este autentică), în şcoli private, organizaţii profesionale etc. Adică acolo de unde a fost luată cu arcanul şi mutată în universul cu aer concentraţionar al învăţământului obligatoriu.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

4. Problemele

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Dacă ne aruncăm privirea la domeniile cruciale şi problematice ale societăţii noastre – zonele crizei şi eşecului – vedem în fiecare caz un „fir roşu” care trece şi le uneşte pe toate: firul statului. În fiecare dintre aceste cazuri, statul fie a condus în totalitate, fie a influenţat puternic mersul lucrurilor. Există ceva inerent în operaţiile şi activitatea statului, ceva care creează înseşi eşecurile pe care le vedem peste tot? Vom cerceta unele dintre problemele majore ale statului şi ale libertăţii în această ţară, vom vedea de unde vin eşecurile, şi vom propune soluţiile noului liberalism.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

3. Statul

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Neglijând propriul monopol asupra hoţiei şi prădării, statul ridică printre subiecţii săi spectrul haosului care se presupune că ar apărea dacă statul ar dispărea. Se susţine că oamenii nu ar putea de unii singuri să-şi producă propria protecţie contra criminalilor şi tâlharilor sporadici. Mai mult, fiecare stat a avut deosebit de mult succes, de-a lungul secolelor, în răspândirea fricii, în sânul poporului său, de conducătorii altor state. Suprafaţa uscată a globului fiind acum împărţită între diverse state, una dintre doctrinele şi tacticile de bază ale conducătorilor fiecărui stat a fost identificarea statului însuşi cu teritoriul pe care îl guvernează. Pentru că oamenii tind de regulă să-şi iubească patria, identificarea acelui teritoriu şi a populaţiei sale cu statul este o metodă de a pune patriotismul natural în slujba statului.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

9. Proprietate şi agresiune

Murray Rothbard - Etica libertăţii Partea a doua: Teoria libertăţii

Problema crucială a societăţii nu este, cum atât de mulţi cred, aceea dacă proprietatea ar trebui să fie privată sau publică, ci mai degrabă dacă proprietarii necesarmente „privaţi” sunt proprietari legitimi sau sunt agresori. Şi asta pentru că, în ultimă analiză, nu există o entitate numită „guvern”; există doar oameni care se reunesc în grupuri numite „guverne” şi care acţionează într-o manieră „guvernamentală” . Întreaga proprietate este, deci, întotdeauna „privată”; singura întrebare – şi cea mai importantă – este dacă ea ar trebui să încapă pe mâna agresorilor sau pe mâna proprietarilor legitimi. Există, de fapt, un singur motiv ca libertarienii să se opună proprietăţii publice sau să pledeze pentru abolirea ei: înţelegerea faptului că cei din guvern sunt deţinători criminali şi nelegitimi ai acestei proprietăţi.

publicat în Capitole · Comentează [3] · Citeşte »

Avuţia raţiunii vs. sărăcia cu duhul

Mihai-Vladimir Topan

Anti-sărăcie. Şi de doi bani teologie, metafizică, antropologie, filozofie politică şi economie. Recentul Pachet integrat pentru combaterea sărăciei, prezentat în şedinţa de guvern din 10 februarie curent şi menit a recupera şi viabiliza un nucleu urgent, pragmatic şi fezabil din Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020 (şi din jurul acesteia) a repus pe ordinea de zi a dezbaterii publice problema sărăciei. (Încet-încet văd că planurile cincinale îşi recâştigă plauzibilitatea în ochii contemporanilor.)

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează [1] · Citeşte »

Barnevernet: când statul îşi dezvăluie natura monstruoasă

Tudor Smirna

Legea pe care o face statul este o altă lege decât cea pe care ar fi făcut-o societatea fără stat (care probabil ar crea sisteme legale concurenţiale). Justiţia pe care o organizează statul pentru a asigura respectarea legii este altfel decât sistemul sau sistemele juridice pe care le-ar fi organizat o societate fără stat. Poliţia de stat este altfel decât agenţiile de protecţie privată pe care le-ar fi creat o societate liberă. Iar multe dintre instituţiile statului nu sunt doar altfel decât cele pe care le-ar fi creat societatea, ci sunt pur şi simplu instituţii care nu ar fi existat într-o societate liberă.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

2. Proprietate şi schimb

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Fiind total opus oricărui fel de agresiune asupra drepturilor şi proprietăţii oricărei persoane sau grup de persoane, liberalul constată că, de-a lungul istoriei şi până în prezent, a existat un agresor principal, central şi dominant al tuturor acestor drepturi: statul. Contrar tuturor celorlalţi gânditori de stânga, de dreapta, sau dintre ele, liberalul refuză să dea statului autoritatea morală de a comite acţiuni pe care aproape toată lumea le-ar considera imorale, ilegale şi penale, dacă ar fi comise de către oricare altă persoană sau grup din societate. Pe scurt, liberalul insistă ca legea morală generală să fie aplicată tuturor, fără nici o excepţie pentru vreo persoană sau vreun grup. Dar dacă privim statul dezgolit de haine, vedem că îi este universal permis, şi este chiar încurajat, să comită tot felul de acţiuni pe care chiar şi non-liberalii le-ar considera infracţiuni condamnabile.

publicat în Capitole · Comentează [2] · Citeşte »

1. Tezaurul liberal: Revoluţia americană şi liberalismul clasic

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Murray N. Rothbard

Mişcarea liberală clasică a fost, în tot Occidentul, un val „revoluţionar” liberal care a lovit ceea ce putem numi Vechiul Regim – acel ancien régime care şi-a dominat supuşii timp de secole. Acest regim impusese, în perioada modernă timpurie care începe cu secolul XVI, un stat central absolut şi un rege care stăpânea cu drept divin peste o mai veche şi restrictivă reţea de monopoluri teritoriale feudale şi controale şi restricţii ale breslelor urbane. Rezultatul era cel al unei Europe stagnante sub un morman paralizant de controale, taxe şi privilegii de monopol asupra producţiei şi comerţului, conferite de autorităţile centrale (şi locale) producătorilor săi favoriţi. Această alianţă între noua putere centrală, birocratică şi războinică, şi comercianţii privilegiaţi – o alianţă care va fi numită ulterior „mercantilism” de către istorici – alături de o clasă de stăpânitori latifundiari, constituia Vechea Ordine împotriva căreia s-a ridicat şi revoltat noua mişcare a liberalilor clasici şi a radicalilor din secolele XVII şi XVIII.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

Statul nu poate fi prietenos cu învăţământul privat

Florin Rusu în dialog cu Vlad Topan

Tratamentul discriminator de care se “bucură” învăţământul privat din România din partea guvernului a fost în atenţia opiniei publice în ultimele săptămâni, atât impozitarea grădiniţelor, şcolilor sau liceelor private, cât şi neaplicarea principiului “finanţarea urmează elevul” trezind controverse. De altfel, guvernul a anunţat că va scuti, printr-o ordonanţă de urgenţă ce urmează a fi adoptată marţi, unităţile de învăţământ private preuniversitare de la plata impozitului pe profit. Cu toate acestea, a miza pe o atitudine non-discriminatorie, poate chiar prietenoasă, a statului faţă de formele autentice de învăţământ privat ar fi totuna cu a spera de la un monopol protejarea concurenţei, crede Vlad Topan.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

Precedentele ·