Școlarizarea împotriva educației

Mihai-Vladimir Topan · 27 octombrie 2016

Odată cu Gatto, cred că putem înțelege că educația adevărată e o floare mai delicată care nu crește pe tarlaua cooperativelor școlare de producție – „școlhozuri”, dacă-mi dați voie să glumesc amar – care sunt școlile noastre publice, și care sunt ca atare nereformabile. Soluțiile pe care le întrevede merg în direcția reîntoarcerii educației în sfera cooperării voluntare firești și a comunităților organice: în familie (homeschooling), în parohie, în firmă, în comunitatea locală (câtă vreme există și este autentică), în școli private, organizații profesionale etc. Adică acolo de unde a fost luată cu arcanul și mutată în universul cu aer concentraționar al învățământului obligatoriu.

Comentează [3] · Citeşte »

Avuția rațiunii vs. sărăcia cu duhul

Mihai-Vladimir Topan · 18 martie 2016

Anti-sărăcie. Și de doi bani teologie, metafizică, antropologie, filozofie politică și economie. Recentul Pachet integrat pentru combaterea sărăciei, prezentat în ședința de guvern din 10 februarie curent și menit a recupera și viabiliza un nucleu urgent, pragmatic și fezabil din Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020 (și din jurul acesteia) a repus pe ordinea de zi a dezbaterii publice problema sărăciei. (Încet-încet văd că planurile cincinale își recâștigă plauzibilitatea în ochii contemporanilor.)

Comentează [1] · Citeşte »

Barnevernet: când statul își dezvăluie natura monstruoasă

Tudor Smirna · 07 februarie 2016

Legea pe care o face statul este o altă lege decât cea pe care ar fi făcut-o societatea fără stat (care probabil ar crea sisteme legale concurențiale). Justiția pe care o organizează statul pentru a asigura respectarea legii este altfel decât sistemul sau sistemele juridice pe care le-ar fi organizat o societate fără stat. Poliția de stat este altfel decât agențiile de protecție privată pe care le-ar fi creat o societate liberă. Iar multe dintre instituțiile statului nu sunt doar altfel decât cele pe care le-ar fi creat societatea, ci sunt pur și simplu instituții care nu ar fi existat într-o societate liberă.

Comentează · Citeşte »

Statul nu poate fi prietenos cu învățământul privat

Florin Rusu în dialog cu Vlad Topan · 27 octombrie 2015

Tratamentul discriminator de care se “bucură” învățământul privat din România din partea guvernului a fost în atenția opiniei publice în ultimele săptămâni, atât impozitarea grădinițelor, școlilor sau liceelor private, cât și neaplicarea principiului “finanțarea urmează elevul” trezind controverse. De altfel, guvernul a anunțat că va scuti, printr-o ordonanță de urgență ce urmează a fi adoptată marți, unitățile de învățământ private preuniversitare de la plata impozitului pe profit. Cu toate acestea, a miza pe o atitudine non-discriminatorie, poate chiar prietenoasă, a statului față de formele autentice de învățământ privat ar fi totuna cu a spera de la un monopol protejarea concurenței, crede Vlad Topan.

Comentează · Citeşte »

Armistițiul de Crăciun din Primul Război Mondial

John V. Denson · 29 decembrie 2014

Pentru mulți, sfârșitul războiului și eșecul păcii au validat încetarea focului de Crăciun ca pe singurul episod cu vreo noimă în acea apocalipsă. A discreditat sloganurile belicoase și a arătat că oamenii care au luptat și murit erau, ca de obicei, marionete ale statelor și ale unor chestiuni care nu aveau mai nimic de-a face cu viețile lor de fiecare zi. Lumânare aprinsă în bezna Flandrei, armistițiul a pâlpâit scurt și acum trăiește doar în memorii, scrisori, cântece, piese de teatru și povestiri.

Comentează · Citeşte »

Libertatea

Ludwig von Mises · 19 noiembrie 2014

Îndată ce dispare libertatea economică pe care o acordă economia de piaţă membrilor
săi, toate libertăţile politice şi declaraţiile de drepturi ale omului devin caduce. Drepturile de habeas corpus şi cel la proces cu juraţi sunt nişte vorbe goale dacă, sub pretextul considerentelor de eficienţă economică, autoritatea are puterea deplină de a trimite orice cetăţean îi displace în regiunea arctică sau într-un deşert şi de a-i prescrie acolo “muncă grea” pe viaţă. Libertatea presei este o simplă iluzie dacă autoritatea controlează toate tiparniţele şi fabricile de hârtie. Şi acelaşi lucru se poate spune despre toate celelalte drepturi ale omului.

Comentează [2] · Citeşte »

In Memoriam Diana Costea (30 mai 1975 – 27 aprilie 2008)

Andreas Stamate · 28 aprilie 2014

Am cunoscut-o pe Diana în anul 2005 cu prilejul seminarului „Small Books, Great Ideas”, moderat și de ea la acea vreme. Ce-mi aduc aminte eu din scurtul contact cu ea este un cald “Să mai citim, să mai citim!” și o fire mai puțin combativă. Apoi, o scurtă întrevedere la susținerea tezei sale de doctorat (2007), unde n-am participat însă teza ei a fost pentru mine mai târziu, probabil singurul reper local de argumentație austriacă cu accent pe domeniul concurenței, unde se încadrează și teza mea de doctorat. Preocupările Dianei cu privire la echilibrul economic, concurență, monopol, la momentul lecturii tezei sale mi-au inhibat oarecum pornirea de a mai merge înainte pe același drum din cauza ispitei originalității. Grea „afecțiune” când nu-ți vezi lungul nasului. Însă aceste preocupări, pași, pe care Diana i-a făcut, s-au dovedit a fi mai degrabă pepiniere.

Comentează [1] · Citeşte »

Dreptul la autodeterminare

Ludwig von Mises · 28 februarie 2014

Dreptul de autodeterminare în legătură cu calitatea de membru într-un stat înseamnă, astfel, că oricând se întâmplă ca locuitorii unui teritoriu particular, fie că este un singur sat, un județ întreg, sau o serie de județe adiacente, să își exprime, printr-un plebiscit liber, dorința de a nu mai rămâne uniți cu statul din care fac parte la acel moment, ci de a forma fie un stat independent, fie de a se alătura unui alt stat, această dorință trebuie respectată și urmată. Aceasta este singura modalitate fezabilă și reală de a evita revoluțiile și războaiele civile.

Comentează [21] · Citeşte »

Teoria naționalismului liberal

Jesús Huerta de Soto · 26 ianuarie 2014

Unui naționalist, adevărat susținător al ideii de națiune, i se poate argumenta că există doar două modele de cooperare între diferitele națiuni: fie cel bazat pe principiile libertății comerțului, imigrației și autodeterminării deja văzute, fie cel bazat pe protecționism, intervenție și coerciția sistematică de origine statală. În plus, este ușor de explicat oricărui naționalist că modelul de protecție coercitivă și intervenție față de alte națiuni este destinat inevitabil eșecului. Autarhia astfel creată generează o dinamică de război și distrugere care, în ultimă instanță, va slăbi enorm acea națiune care se dorește a fi apărată. Prin urmare, modelul protecționist al relațiilor dintre țări nu prezintă niciun fel de viabilitate. Unica alternativă viabilă care, cu caracter general, începe a fi recunoscută chiar între naționaliști, este ca națiunile să concureze pe un plan de egalitate bazat pe principiile de libertate a comerțului și imigrației.

Comentează [27] · Citeşte »

Interpretarea inflaţionistă a istoriei

Ludwig von Mises · 29 noiembrie 2013

Să ne imaginăm o lume în care cantitatea de monedă este rigid fixată. Locuitorii acestei lumi au produs, într-un stadiu timpuriu al istoriei, întreaga cantitate a mărfii întrebuinţate pentru servicii monetare care poate fi produsă. O nouă creştere a cantităţii de monedă nu este posibilă. Nu sunt cunoscute mijloacele fiduciare. Toate substitutele monetare – inclusiv numerarul subsidiar – sunt certificate monetare. În aceste ipoteze intensificarea diviziunii muncii, tranziţia de la auto-suficienţa economică a gospodăriilor, satelor, districtelor şi ţărilor, la sistemul de piaţă mondial din secolul al XIX-lea, acumularea progresivă de capital şi îmbunătăţirea metodelor tehnologice de producţie, ar fi indus o tendinţă continuă de scădere a preţurilor. Oare o asemenea creştere a puterii de cumpărare a unităţii monetare ar fi oprit evoluţia capitalismului?

Comentează [11] · Citeşte »

Precedentele · Următoarele