Covid19: între un Occident panicat și o Asie mai echilibrată

Mihai Macovei · 16 aprilie 2020

Din ce în ce mai multe voci pun la îndoială rațiunea din spatele suspendării generale impuse în majoritatea statelor din Europa și SUA, ca răspuns la epidemia de coronavirus. O asemenea suprimare fără precedent a libertăților civile și economice pe timp de pace – cu greu justificabilă – nu contenește să uimească pe mulți. Indiferent dacă privim din punct de vedere juridic, etic sau economic, vom fi în curând în situația de a descoperi gravitatea și dimensiunea enormă a prejudiciului provocat de politicile publice adoptate. Încă nu vedem efectul real al măsurilor draconice de restrângere a libertăților, luate pentru stoparea contagiunii. Un cost mare va trebui de asemenea suportat ca urmare a giganticelor pachete financiare și fiscale destinate atenuării impactului crizei economice în mare măsură autoimpuse.

Comentează · Citeşte »

Covid19? Laissez faire et laissez passer, le monde va de lui même!

Andreas Stamate-Ștefan · 02 aprilie 2020

Din nefericire, România este și ea, deja, pe harta statelor care au restricționat exportul de medicamente și echipamente medicale în legătură cu Covid19. Ce tip de politică comercială ar trebui deci aplicată pe timpul unei pandemii? Mai liberală sau mai restrictivă? Intuiția ne-ar spune mai restrictivă (pentru a ne proteja proprii cetățeni), însă economia ne învață că există multe argumente în favoarea unei politici comerciale mai liberale. Avem șansa, cunoscând argumentele economice, să prevenim o criză nu doar economică, ci și umanitară.

Comentează [3] · Citeşte »

Tratatul Acțiunea Umană la 70 de ani

Costel Stăvărache · 30 septembrie 2019

De ce e importantă această carte? Lumea intelectuală europeană actuală nu mai e bântuită de spectrele lui Marx, ci de spectrele socialismului bun, non-criminal, tehnocratic. Statul nu mai este cel mai prost administrator, cum ne învățau liberalii odinioară, ci anumite forme soft de socialism au rostul lor.
Întrebarea care se pune e de ce socialismul e disfuncțional atunci când e aplicat pe întreaga societate, ca în cazul comunismului, dar e bun atunci când e aplicat sectorial, mini-zonal, cum ar fi în sănătate și educație? Am înțeles de ce produce comunismul sărăcie?

Comentează · Citeşte »

Dreptul de a nu fi egali în fața legii fiscale

Andreas Stamate-Ștefan · 07 iunie 2019

Disputa recentă cu privire la egalitatea în fața legii fiscale face necesare câteva clarificări de natură economică și etică. A susține egalitatea în fața legii fiscale presupune o concesie riscantă spectrului de stânga. Nu că am trăi vremuri în care aceste concesii nu se fac sau că nu sunt dezirabile politic, însă rolul economistului liberal este să atragă atenția asupra lor. Mai ales în vremuri în care există confuzie ideologică la tot pasul, și mai ales când confuzia ideologică e ridicată la rang de virtute politică de către unele partide.

Comentează [1] · Citeşte »

„Votați-mă, căci în fond vă aduc pacea!” Ce fel de pace?

Andreas Stamate-Ștefan · 31 mai 2019

În campania electorală tocmai încheiată, gradul tot mai scăzut de liberalism economic al Europei nu a fost atacat practic de niciun partid sau politician. În mod practic, niciun politician român de dreapta nu-și asumă un minim discurs despre pericolul statului asistențial european (și nici român), în timp ce toți (de la stânga la dreapta) admit necesitatea unei Europe unite. Unite în ce? Am înțeles, unite în pace, dar odată cu concluzia asta aș vrea să observăm măcar că am debarcat de pe poziția UE ca creator de bunăstare.

Comentează · Citeşte »

Explicații hayekiene la problema ostilității față de comerț și comercianți

Andreas Stamate-Ștefan · 20 aprilie 2019

În lucrarea The Fatal Conceit (1988), Friedrich Hayek oferă câteva explicații interesante la atitudinea relativ ostilă, în general, față de comerț și comercianți. În esență, aceștia n-au avut parte de o atitudine favorabilă de-alungul istoriei dintr-un motiv legat de misteriozitatea și necunoașterea legilor care guvernează fenomenul comercial. Sau chiar o anumită teamă de aceste legi.

Comentează · Citeşte »

Prefață la Acțiunea Umană

Mihai-Vladimir Topan · 08 ianuarie 2019

Pentru cei care vor să își asume riscuri împreună cu prefațatorul, propunem următorul plan de bătaie: (1) mai întâi vom prezenta pe scurt biografia autorului, urmată de o trecere în revistă (de asemenea foarte succintă) a principalelor opere și teme atinse; (2) apoi vom încerca să prezentăm esența viziunii economice misesiene, așa cum transpare și din (mai ales din) Acțiunea umană, rezumând-o la o formulă cât mai scurtă cu putință, pe care totuși o vom comenta; (3) în ultima parte vom prezenta un mini ghid de lectură aplicat concret pe structura și conținutul tratatului misesian.

Comentează · Citeşte »

Rising Inequality and Slowing Productivity Have a Common Driver: Government Intervention

Mihai Macovei · 28 decembrie 2018

Starting with Thomas Piketty and moving to more moderate positions, such as those held by the OECD, a growing chorus of alarmist voices decries the rising economic inequality in the Western world and especially in the United States. Surprisingly enough, the same mainstream analysts complain about the anaemic growth of labour productivity without seeing the correct link between the two.

Comentează · Citeşte »

Despre rolul esențial al capitalului străin pentru economiile emergente

Ludwig von Mises · 19 decembrie 2018

Sub acest titlu care aparține editorului, vă oferim un extras din capitolul XVIII al tratatului Acțiunea umană. Subliniază necesitatea unor fundamente ideologice pentru acceptarea investițiilor străine, istoria și importanța capitalului străin pentru economiile subdezvoltate sau emergente. De asemenea, ilustrează consecințele sumbre ale retragerii capitalului străin și ale fugii celui autohton spre economii mai primitoare. Îl postăm astăzi în lumina atacaurilor pe care guvernul plănuiește să le dea capitalului (preponderent străin) și economiei de piață a României.

Comentează · Citeşte »

Vrem spitale, nu catedrale?

Mihai Tănăsuică · 24 august 2018

„Biserica a contribuit cu doi lei la fiecare 10 lei investiți în noua Catedrală” – titlul unui articol apărut zilele trecute în presă, menit mai curând să încurce decât să clarifice și folosit în mod vădit pentru a confirma prejudecățile multor români (mizând probabil că nu vor trece mai departe la lecturarea textului) cu privire la cler, și anume: Biserica este principalul spoliator (sau spoliatorul nelegitim?), nu statul. În text, aflăm că, de fapt, 80% din cheltuieli au fost suportate prin finanțare de la bugetele central și locale, cât și din donațiile (private) ale credincioșilor. Acum, deși suntem de acord că Biserica nu ar trebui să primească finanțare sub nici o formă de la stat, sunt totuși interesante presupozițiile subiacente din articol și, credem noi, din mintea multor oameni din România, cu precădere a celor ce fac parte din categoria „tinerilor frumoși și liberi”.

Comentează · Citeşte »

Precedentele · Următoarele