Isteria neo-mercantilistă din jurul deficitului comercial al SUA

Joseph T. Salerno · 20 octombrie 2020

Una din consecințele cele mai grave ale doctrinei economice keynesiste moderne este că teza cheltuielilor totale (a „cererii agregate”) cu privire la producția fizică și ocupare oferă o justificare pseudo-științifică erorii centrale a mercantilismului – o eroare ce datează din secolul al XVI-lea. Potrivit acestei vechi erori, un deficit în balanța de plăți a unei națiuni se traduce printr-o diminuare a cererii, venitului și a locurilor de muncă. Această doctrină a fost zdrobită în repetate rânduri de economiști în ultimele două secole și jumătate. Și totuși, precum legendara pasăre Phoenix, mitul mercantilist renaște din propria cenușă.

Comentează · Citeşte »

Criza Covid19 în lumina Manifestului Libertarian

Tudor Smirna · 08 octombrie 2020

Pentru că intrăm în al doilea val al intervenționismului de coronavirus, public aici un fragment din Introducerea pe care am scris-o la Manifestul libertarian de Murray Rothbard. Analizez criza Covid19 în manieră rothbardiană, în legătură cu necesitatea de a lua înapoi de la stat domeniile cheie ale societății.

Comentează [2] · Citeşte »

America este o tehnocrație, nu o democrație

Ryan McMaken · 29 mai 2020

În ultimile decenii – și în special începând cu perioada New Deal – experții oficiali au luat gradual locul reprezentanților aleși, ca principali factori de decizie în guvern. Dezbaterea publică a fost abandonată în favoarea întâlnirilor la nivelul unor grupuri mici de tehnocrați nealeși în mod democratic. Politica a fost înlocuită de „știință”, fie ea socială sau a naturii.

Comentează · Citeşte »

Virusul cel mai letal

Jesús Huerta de Soto · 10 mai 2020

Cunoaștem încă de la Goebbels că o întreagă serie de minciuni, repetată neîncetat populației, se transformă în adevăruri oficiale. De exemplu, că sectorul nostru de sănătate publică e cel mai bun din lume, că cheltuielile publice au scăzut în continuu de la ultima criză, că impozitele sunt plătite de cei bogați care nu vor să dea cât e just, că salariul minim nu afectează negativ ocuparea, că prețurile maxime nu produc penurii, că venitul minim universal este panaceul bunăstării, că țările din nordul Europei sunt egoiste și nesolidare pentru că nu vor să plătească la comun datoriile, că numărul de morți e cel raportat oficial și nu cel real, că sunt doar câteva sute de mii de infectați, că facem teste suficient de multe, că măștile nu erau necesare etc. etc.

Comentează · Citeşte »

Criza Covid19: implicații pentru Europa și zona euro

Jörg Guido Hülsmann · 08 mai 2020

Este greșit să eviți inconveniențele pe termen scurt în detrimentul viitorului, mai ales când e vorba de banii plătitorilor de taxe. Însă noi tocmai asta am tot făcut decenii la rând. Acest mic joc era limitat inițial la domeniul bancar și cel financiar, fiind astfel sesizabil doar de către experți. S-a desfășurat pe scară largă începând cu 2008, devenind centrul atenției pentru publicul larg. Oricum ar sta lucrurile, este un joc foarte stupid. Unii agenți din proximitatea guvernamentală vor beneficia, dar cetățenii simpli nu au nimic de câștigat pe termen lung.

Comentează · Citeşte »

Ce ar spune Rothbard despre panica din jurul Covid19

Philipp Bagus · 30 aprilie 2020

În încercarea de a contracara epidemia, guvernele occidentale au încălcat drepturile de proprietate privată într-o manieră fără precedent pe timp de pace. Acestea au expropriat și confiscat echipamente și materiale medicale, au preluat controlul unor furnizori privați de servicii medicale și a unor spitale, au decretat închiderea forțată a întreprinderilor private, cum sunt grădinițele, școlile, universitățile, sau magazinele de retail. Au ordonat chiar și închiderea parcurilor și grădinilor private. Mai mult, au limitat în mod drastic libertatea de circulație. Ce se poate comenta cu privire la aceste măsuri dintr-o perspectivă libertariană? Pot ele avea vreo rațiune justificatoare?

Comentează · Citeşte »

Spune Franța adio globalizării?

Mihai Macovei · 28 aprilie 2020

Timp de câteva decenii, economia Franței a intrat într-o spirală negativă a creșterii încetinite și acumulării rapide de datorie. Modelul asistențialismului generos este și mai puțin sustenabil într-o economie globalizată, iar pentru reluarea unei creșteri mai serioase sunt necesare reforme radicale de piață liberă. Cum rezistența socială la reformă a fost până acum irepresibilă, Macron pare hotărât să se folosească de criza coronavirusului pentru a proteja modelul sclerotic al statului francez asistențial în fața concurenței internaționale. În același timp, face apel la mutualizarea datoriei în zona euro pentru a sufla din nou aer în bula franceză de datorii.

Comentează · Citeşte »

Protest din Franța

Jörg Guido Hülsmann · 26 aprilie 2020

Este o eroare a considera că virusul Covid19 este o amenințare imediată la adresa vieților omenești, pe când politicile de închidere a economiei nu. Câți oameni s-au sinucis pentru că măsurile de izolare socială și închidere a economiei i-au adus în pragul depresiei și nebuniei? Cât de mulți sunt cei care n-au putut avea parte de tratamente vitale deoarece paturile de spital și personalul medical sunt blocate pentru victimele Covid19? Câți au devenit victime acasă din cauza agresivității induse de măsurile de izolare? Câte persoane și-au pierdut slujbele, firmele, averea și vor fi împinși spre suicid sau agresiune în lunile care vor urma? Cât de multă lume din țările cele mai sărace ale economiei mondiale este în prezent împinsă înspre foamete din cauză că gospodăriile și firmele din statele dezvoltate și-au redus drastic cererea pentru produsele lor, din cauza blocajului economic?

Comentează [2] · Citeşte »

Covid19: între un Occident panicat și o Asie mai echilibrată

Mihai Macovei · 16 aprilie 2020

Din ce în ce mai multe voci pun la îndoială rațiunea din spatele suspendării generale impuse în majoritatea statelor din Europa și SUA, ca răspuns la epidemia de coronavirus. O asemenea suprimare fără precedent a libertăților civile și economice pe timp de pace – cu greu justificabilă – nu contenește să uimească pe mulți. Indiferent dacă privim din punct de vedere juridic, etic sau economic, vom fi în curând în situația de a descoperi gravitatea și dimensiunea enormă a prejudiciului provocat de politicile publice adoptate. Încă nu vedem efectul real al măsurilor draconice de restrângere a libertăților, luate pentru stoparea contagiunii. Un cost mare va trebui de asemenea suportat ca urmare a giganticelor pachete financiare și fiscale destinate atenuării impactului crizei economice în mare măsură autoimpuse.

Comentează · Citeşte »

Covid19? Laissez faire et laissez passer, le monde va de lui même!

Andreas Stamate-Ștefan · 02 aprilie 2020

Din nefericire, România este și ea, deja, pe harta statelor care au restricționat exportul de medicamente și echipamente medicale în legătură cu Covid19. Ce tip de politică comercială ar trebui deci aplicată pe timpul unei pandemii? Mai liberală sau mai restrictivă? Intuiția ne-ar spune mai restrictivă (pentru a ne proteja proprii cetățeni), însă economia ne învață că există multe argumente în favoarea unei politici comerciale mai liberale. Avem șansa, cunoscând argumentele economice, să prevenim o criză nu doar economică, ci și umanitară.

Comentează [3] · Citeşte »

Precedentele ·