Tratatul Acţiunea Umană la 70 de ani

Costel Stăvărache · 30 septembrie 2019

De ce e importantă această carte? Lumea intelectuală europeană actuală nu mai e bântuită de spectrele lui Marx, ci de spectrele socialismului bun, non-criminal, tehnocratic. Statul nu mai este cel mai prost administrator, cum ne învăţau liberalii odinioară, ci anumite forme soft de socialism au rostul lor.
Întrebarea care se pune e de ce socialismul e disfuncţional atunci când e aplicat pe întreaga societate, ca în cazul comunismului, dar e bun atunci când e aplicat sectorial, mini-zonal, cum ar fi în sănătate şi educaţie? Am înţeles de ce produce comunismul sărăcie?

Comentează · Citeşte »

Dreptul de a nu fi egali în faţa legii fiscale

Andreas Stamate-Ştefan · 07 iunie 2019

Disputa recentă cu privire la egalitatea în faţa legii fiscale face necesare câteva clarificări de natură economică şi etică. A susţine egalitatea în faţa legii fiscale presupune o concesie riscantă spectrului de stânga. Nu că am trăi vremuri în care aceste concesii nu se fac sau că nu sunt dezirabile politic, însă rolul economistului liberal este să atragă atenţia asupra lor. Mai ales în vremuri în care există confuzie ideologică la tot pasul, şi mai ales când confuzia ideologică e ridicată la rang de virtute politică de către unele partide.

Comentează [1] · Citeşte »

„Votaţi-mă, căci în fond vă aduc pacea!” Ce fel de pace?

Andreas Stamate-Ştefan · 31 mai 2019

În campania electorală tocmai încheiată, gradul tot mai scăzut de liberalism economic al Europei nu a fost atacat practic de niciun partid sau politician. În mod practic, niciun politician român de dreapta nu-şi asumă un minim discurs despre pericolul statului asistenţial european (şi nici român), în timp ce toţi (de la stânga la dreapta) admit necesitatea unei Europe unite. Unite în ce? Am înţeles, unite în pace, dar odată cu concluzia asta aş vrea să observăm măcar că am debarcat de pe poziţia UE ca creator de bunăstare.

Comentează · Citeşte »

Explicaţii hayekiene la problema ostilităţii faţă de comerţ şi comercianţi

Andreas Stamate-Ştefan · 20 aprilie 2019

În lucrarea The Fatal Conceit (1988), Friedrich Hayek oferă câteva explicaţii interesante la atitudinea relativ ostilă, în general, faţă de comerţ şi comercianţi. În esenţă, aceştia n-au avut parte de o atitudine favorabilă de-alungul istoriei dintr-un motiv legat de misteriozitatea şi necunoaşterea legilor care guvernează fenomenul comercial. Sau chiar o anumită teamă de aceste legi.

Comentează · Citeşte »

Prefaţă la Acţiunea Umană

Mihai-Vladimir Topan · 08 ianuarie 2019

Pentru cei care vor să îşi asume riscuri împreună cu prefaţatorul, propunem următorul plan de bătaie: (1) mai întâi vom prezenta pe scurt biografia autorului, urmată de o trecere în revistă (de asemenea foarte succintă) a principalelor opere şi teme atinse; (2) apoi vom încerca să prezentăm esenţa viziunii economice misesiene, aşa cum transpare şi din (mai ales din) Acţiunea umană, rezumând-o la o formulă cât mai scurtă cu putinţă, pe care totuşi o vom comenta; (3) în ultima parte vom prezenta un mini ghid de lectură aplicat concret pe structura şi conţinutul tratatului misesian.

Comentează · Citeşte »

Rising Inequality and Slowing Productivity Have a Common Driver: Government Intervention

Mihai Macovei · 28 decembrie 2018

Starting with Thomas Piketty and moving to more moderate positions, such as those held by the OECD, a growing chorus of alarmist voices decries the rising economic inequality in the Western world and especially in the United States. Surprisingly enough, the same mainstream analysts complain about the anaemic growth of labour productivity without seeing the correct link between the two.

Comentează · Citeşte »

Despre rolul esenţial al capitalului străin pentru economiile emergente

Ludwig von Mises · 19 decembrie 2018

Sub acest titlu care aparţine editorului, vă oferim un extras din capitolul XVIII al tratatului Acţiunea umană. Subliniază necesitatea unor fundamente ideologice pentru acceptarea investiţiilor străine, istoria şi importanţa capitalului străin pentru economiile subdezvoltate sau emergente. De asemenea, ilustrează consecinţele sumbre ale retragerii capitalului străin şi ale fugii celui autohton spre economii mai primitoare. Îl postăm astăzi în lumina atacaurilor pe care guvernul plănuieşte să le dea capitalului (preponderent străin) şi economiei de piaţă a României.

Comentează · Citeşte »

Vrem spitale, nu catedrale?

Mihai Tănăsuică · 24 august 2018

„Biserica a contribuit cu doi lei la fiecare 10 lei investiţi în noua Catedrală” – titlul unui articol apărut zilele trecute în presă, menit mai curând să încurce decât să clarifice şi folosit în mod vădit pentru a confirma prejudecăţile multor români (mizând probabil că nu vor trece mai departe la lecturarea textului) cu privire la cler, şi anume: Biserica este principalul spoliator (sau spoliatorul nelegitim?), nu statul. În text, aflăm că, de fapt, 80% din cheltuieli au fost suportate prin finanţare de la bugetele central şi locale, cât şi din donaţiile (private) ale credincioşilor. Acum, deşi suntem de acord că Biserica nu ar trebui să primească finanţare sub nici o formă de la stat, sunt totuşi interesante presupoziţiile subiacente din articol şi, credem noi, din mintea multor oameni din România, cu precădere a celor ce fac parte din categoria „tinerilor frumoşi şi liberi”.

Comentează · Citeşte »

Abandonul şcolar şi ce ne poate învăţa ştiinţa economică

Andreas Stamate-Ştefan · 03 octombrie 2017

Cum ar putea şti un minister al educaţiei (ce să mai vorbim de cel românesc care e la a nu ştiu câta generaţie de cobai educaţionali, mafii ale doctoratelor plagiate şi ale manualelor alternative) ce-şi doresc cei pe care îi constrânge să intre în sistemul său educaţional? Statul centrează, statul dă cu capul. El face şcolile, elaborează traseul obligatoriu (pentru incluziune socială), el separă performanţa de mediocritate. Pe bună dreptate, stăm şi ne întrebăm cum poate selecta statul o echipă de tineri performanţi în matematică, când, la celălalt capăt al mesei, aprobă doctoratele plagiate ale unor politicieni corupţi. Există şi oameni buni, veţi spune, ceea ce este corect, dar totuşi, cum de coabitează cu cei slabi, şi mai important, cum de cei slabi nu pot fi eliminaţi?

Comentează · Citeşte »

Despre concurenţa politică, văzută ca formă de conflict

Mihai-Vladimir Topan · 27 septembrie 2017

Statul este în mod cert, vorba lui Paul Leroy-Beaulieu, ultimul dumnezeu al modernităţii: omnipotent, omniprezent, omniscient, mereu invocat, ca să nu spunem „rugat”. Şi, ca o ironie a sorţii, îl învestim ca structură impersonală cu infinit mai mult decât suntem dispuşi s-o facem pentru fiecare politician sau om de stat luat în parte, oricât de inteligent şi/sau virtuos.

Vestea proastă este că intervenţia statului nu elimină concurenţa, ci doar o transformă. Sursa concurenţei se află în raritatea naturală a resurselor, care e un dat al realităţii, nu – cum poate au impresia unii – un construct ideologic. Nu putem scăpa de concurenţă (mai ales în viaţa socială, care presupune interacţiunea cu semenii noştri) cum nu putem scăpa de gravitaţie. Întrebarea e dacă alegem să convertim provocarea rarităţii economice în cooperare socială sau în competiţie politică.

Comentează · Citeşte »

Precedentele ·