Germania ca model economic negativ

Mulți germani își doresc ca țara lor să fie un lider mondial în lupta împotriva schimbărilor climatice. În ciuda faptului că Germania este responsabilă pentru doar 1,5% din emisiile de CO2 generate de om la nivel mondial, susținătorii acțiunii climatice au afirmat că Germania ar putea servi drept model pentru alte națiuni. Acești autoproclamați „salvatori ai lumii” credeau că, dacă Germania deschide calea, și alții o vor urma în curând.

Dar acum se pare că Germania a devenit mai degrabă un anti-model decât un model de urmat. Situația economică a Germaniei se înrăutățește în fiecare lună. Creșterea este mai scăzută decât în aproape orice altă țară OCDE.

BASF, cândva cea mai mare companie chimică din lume, reduce mii de locuri de muncă în Germania și redirecționează mai multe miliarde de euro pentru investiții către China. Cel mai mare producător de oțel din Germania, ThyssenKrupp, a anunțat săptămâna trecută că intenționează să elimine 11.000 de locuri de muncă. Compania a primit subvenții în valoare de două miliarde de euro, cu condiția să treacă la producția de „oțel verde”, pe bază de hidrogen, care nu este deloc rentabilă. BASF și ThyssenKrupp au invocat prețurile exorbitante la energie și birocrația uriașă din Germania drept motive pentru deciziile lor.

S-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de firme care au depus cereri de insolvență. Rata actuală este cu 66% mai mare decât media pentru luna octombrie în perioada 2016-2019, înainte de pandemia COVID-19.

Conform unui studiu realizat de EY, din ce în ce mai puține companii străine doresc să investească în Germania. Numărul proiectelor de investiții străine directe (ISD) în Germania, de tip greenfield și de extindere, a scăzut cu 12% față de anul precedent. Aceasta marchează a șasea scădere consecutivă și cel mai scăzut nivel al activității de investiții din 2013.

EY a identificat politica energetică a Germaniei drept un factor major de descurajare pentru investitorii industriali. Combinația dintre un mediu în recesiune, prețurile ridicate la energie și incertitudinile legate de aprovizionarea cu energie sunt toate evidențiate ca factori-cheie, alături de costurile ridicate ale forței de muncă și complexitatea birocratică, toate acestea având rolul de a descuraja și mai mult investitorii străini.

Estimările privind costurile totale ale tranziției climatice din Germania variază între 1,8 trilioane de euro (Institutul ifo) și 6 trilioane de euro (McKinsey). Dar costurile indirecte sunt și mai mari. O componentă cheie a politicii climatice germane și europene este „tranziția privind mobilitatea”, care presupune o trecere obligatorie către e-mobilitate. UE a interzis înmatricularea autovehiculelor cu motoare cu combustie începând cu 2035. În consecință, industria auto germană a intrat într-o criză gravă. Volkswagen a anunțat că intenționează să concedieze zeci de mii de angajați și să închidă mai multe fabrici din Germania. Furnizori importanți din sectorul automobilelor precum ZF, Continental și Bosch au anunțat, de asemenea, zeci de mii de concedieri.

Industria germană a automobilelor, cândva un lider global pe care întreaga lume îl privea cu admirație, a devenit un caz disperat. Motorul economiei Germaniei se îneacă.

Construcția de locuințe în Germania a înregistrat, de asemenea, o scădere dramatică. Pe de o parte, numărul imigranților care sosesc în Germania continuă să crească, în timp ce, pe de altă parte, se construiesc din ce în ce mai puține locuințe noi. Există 20.000 de reglementări în domeniul construcțiilor și nenumărate norme care au făcut construcțiile mai „ecologice” și mult prea costisitoare.

Originile problemelor economice actuale ale Germaniei pot fi urmărite până la administrația Angelei Merkel, și nu doar până la guvernul recent prăbușit al lui Olaf Scholz. Situația economică din Germania a fost bună nu datorită, ci în ciuda politicilor sale. Angela Merkel a beneficiat de reformele pieței și de reducerile fiscale implementate de predecesorul său, Gerhard Schröder. Merkel nu numai că nu a reușit să introducă nicio reformă nouă în timpul mandatului său, dar a exacerbat problemele existente, în special în domeniul politicii energetice. După cum s-a mai menționat, politica energetică a Germaniei este cea mai nătângă politică energetică din lume.

Lupta împotriva schimbărilor climatice este adesea citată drept obiectivul numărul unu al zilelor noastre, singurul aspect primordial care ar trebui să ghideze toate deciziile politice. Cu toate acestea, decizia Germaniei de a-și închide centralele nucleare a făcut ca țara să se bazeze pe importul de energie din surse nucleare și de electricitate de la centralele pe cărbune din străinătate. Și, în ciuda interzicerii fracturării hidraulice pe plan intern, Germania continuă să importe din Statele Unite gaz GNL produs prin fracturare. O politică irațională plină de contradicții.

Dar este Germania campioana mondială la protecția climei, măcar? Nu, Germania ocupă un respectabil loc trei în Indexul performanțelor de mediu, dar în categoria protecției climei ocupă doar locul șapte (Marea Britanie este pe locul cinci).

Germania a vrut să fie campioană mondială nu numai în domeniul politicii climatice, ci și în domeniul migrației și al politicii sociale. Dar combinația de ajutoare sociale generoase și frontiere deschise nu a funcționat. În prezent, 64% dintre persoanele care beneficiază de ajutoare sociale, cunoscute sub numele de Bürgergeld („venitul cetățeanului”), provin din migrație. Sistemul social este supraîncărcat, iar criminalitatea este în creștere accentuată.

În loc să fie un model pentru restul lumii în ceea ce privește politica climatică și politica de migrație, așa cum sperau mulți politicieni germani, Germania a devenit acum o pildă negativă. Încă o dată, modelul unei economii planificate a eșuat: într-o economie de piață, întreprinderile și, în cele din urmă, consumatorii sunt cei care decid ce se produce. În schimb, într-o economie planificată, deciziile sunt luate de politicieni care cred că știu mai bine decât milioane de antreprenori și consumatori. În această privință, restul lumii poate învăța ceva de la Germania, și anume o lecție despre ce să nu facă.

Acest articol a apărut inițial aici.

Avatar photo
Scris de
Rainer Zitelmann
Discută

Autori la MisesRo

Arhivă

Abonare

Newsletter MisesRo

Frecvență

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?