Dreptul de a nu fi egali în fața legii fiscale
Disputa recentă cu privire la egalitatea în fața legii fiscale face necesare câteva clarificări de natură economică și etică. A susține egalitatea în fața legii fiscale presupune o concesie riscantă spectrului de stânga. Nu că am trăi vremuri în care aceste concesii nu se fac sau că nu sunt dezirabile politic, însă rolul economistului liberal este să atragă atenția asupra lor. Mai ales în vremuri în care există confuzie ideologică la tot pasul, și mai ales când confuzia ideologică e ridicată la rang de virtute politică de către unele partide.
„Votați-mă, căci în fond vă aduc pacea!” Ce fel de pace?
În campania electorală tocmai încheiată, gradul tot mai scăzut de liberalism economic al Europei nu a fost atacat practic de niciun partid sau politician. În mod practic, niciun politician român de dreapta nu-și asumă un minim discurs despre pericolul statului asistențial european (și nici român), în timp ce toți (de la stânga la dreapta) admit necesitatea unei Europe unite. Unite în ce? Am înțeles, unite în pace, dar odată cu concluzia asta aș vrea să observăm măcar că am debarcat de pe poziția UE ca creator de bunăstare.
Abandonul școlar și ce ne poate învăța știința economică
Cum ar putea ști un minister al educației (ce să mai vorbim de cel românesc care e la a nu știu câta generație de cobai educaționali, mafii ale doctoratelor plagiate și ale manualelor alternative) ce-și doresc cei pe care îi constrânge să intre în sistemul său educațional? Statul centrează, statul dă cu capul. El face școlile, elaborează traseul obligatoriu (pentru incluziune socială), el separă performanța de mediocritate. Pe bună dreptate, stăm și ne întrebăm cum poate selecta statul o echipă de tineri performanți în matematică, când, la celălalt capăt al mesei, aprobă doctoratele plagiate ale unor politicieni corupți. Există și oameni buni, veți spune, ceea ce este corect, dar totuși, cum de coabitează cu cei slabi, și mai important, cum de cei slabi nu pot fi eliminați?
Misterioasa şi greu definibila cale de mijloc, ca răspuns la provocarea liberală
Am ales să discut în acest text despre problema căii de mijloc ca mod de dialog între două persoane cu credinţe opuse, una cu credinţa în duhul libertăţii, iar alta cu credinţa în virtuţile unei ordini etatiste. Pentru a scurta expunerea, ele se vor numi de acum persoana I (descoperitoare a duhului libertăţii) şi persoana II (descoperitoare a virtuţilor ordinii etatiste).
Demitizarea monopolurilor de stat Metrorex și RATB. Calea cea mai simplă: privatizarea!
Foarte amuzant mi s-a părut în ultimele zile cum, iarăși, agitat, boborul (pun aici presa și câțiva indivizi necunoscuți) s-a urzicat că se scumpește mersul cu metroul. Și nu numai. La scurt timp după ce s-a anunțat majorarea prețului călătoriilor cu metroul, au prins glas și RATB-iștii, că vor și ei să scumpească prețul călătoriilor. În acest context cred că e nevoie de o lămurire scurtă cu privire la problema transportului public din orice oraș sau țară. Așadar este mai puțin relevantă pentru discuția de față majorarea în sine, cât fundamentele ei și poate chiar fundamentele companiilor de stat.
·
