15. O strategie pentru libertate

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Iată-ne, așadar, în posesia noului liberalism: un corp al adevărului, al teoriei sănătoase, aplicabil problemelor noastre politice. Dar, acum, că suntem în posesia adevărului, cum putem obține victoria? Ne confruntăm cu marea problemă strategică pe care au avut-o toate crezurile „radicale” de-a lungul istoriei: cum putem ajunge de aici, acolo? Din lumea noastră imperfectă, plină de etatism, la marele țel al libertății.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

14. Războiul și politica externă

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Mulți liberali nu se simt în largul lor în chestiuni de politică externă și preferă să își dedice energiile fie problemelor fundamentale de teorie liberală, fie unor griji „interne”, precum piața liberă sau privatizarea serviciilor poștale și a celor de salubritate. Totuși, atacarea războiului sau a politicii externe războinice este de o importanță crucială pentru liberali, din două motive importante.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

13. Conservare, ecologie și creștere

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Problema reală este căpușarea investirii productive a capitalului prin taxe, restricții și contracte guvernamentale cu care se risipesc banii publici, inclusiv pe proiecte falimentare din domeniul militar sau spațial. Mai mult, oamenii de știință și inginerii, care sunt o resursă tehnică prețioasă, sunt din ce în ce mai intens deturnați către stat, în loc să folosească producției de bunuri de consum „civile”. Avem nevoie ca statul să se dea la o parte, să-și înlăture incubul taxării și cheltuielilor din economie și să permită ca resursele productive și tehnice să fie din nou direcționate pe de-a-ntregul către creșterea bunăstării maselor de consumatori. Ne trebuie creștere, niveluri de trai mai înalte și tehnologia și înzestrarea cu bunuri de capital care satisfac nevoile și cerințele consumatorilor; dar nu putem obține aceste lucruri decât înlăturând incubul etatismului și permițând energiilor tuturor oamenilor să se exprime liber în economia pieței libere.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

11. Sectorul public, II: Șoselele și străzile

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Cum ar arăta un sistem rațional de prețuri, un sistem instituit de proprietarii de drumuri private? În primul rând, autostrăzile ar introduce plăți, în special în puncte convenabile precum intrările în orașe, sau la poduri și tunele, dar nu așa cum se practică acum. Prețurile ar fi mult mai mari la orele de vârf (de exemplu, în duminicile de vară) decât la orele mai libere. Pe o piață liberă, cererea mai mare la orele de vârf ar duce la o creștere a prețului până la nivelul descongestionării și stabilirii unei circulații normale. Dar – ar putea întreba cititorii – oamenii nu trebuie să ajungă la lucru? Sigur, dar nu trebuie să ajungă în propriile lor mașini. Unii navetiști ar renunța cu totul și s-ar muta înapoi în oraș; alții ar adopta soluții de folosire în comun a mașinilor; iar alții ar folosi autobuzele și trenurile. Astfel, utilizarea drumurilor la ore de vârf ar fi rezervată acelora care sunt cei mai dornici să plătească prețul de piață. Alții, de asemenea, vor încerca să-și adapteze orele de lucru astfel încât să vină și să plece eșalonat. Și călătorii de week-end vor șofa mai puțin sau își vor eșalona cursele. În fine, profiturile crescute obținute pentru poduri și tunele, de exemplu, vor stimula firmele private să construiască mai multe astfel de utilități. Construcția de drumuri va fi guvernată nu de lupta pentru subvenții a grupurilor de presiune, ci de cererea eficientă și calculele de cost specifice pieței.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

10. Sectorul public, I: Statul în afaceri

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Dacă statul și doar statul ar fi avut monopolul producției și distribuției de încălțăminte, cum l-ar considera majoritatea publicului pe liberalul care ar veni acum să susțină că statul trebuie să iasă din sectorul încălțămintei și să-l deschidă inițiativei private? Fără îndoială, ar fi tratat după cum urmează: oamenii ar urla, „Cum poți face așa ceva? Ești împotriva lumii, a celor săraci, a purtătorilor de pantofi! Și cine crezi că va furniza pantofi oamenilor, dacă statul ar părăsi acest sector? Spune! Fii constructiv! E ușor să ai o atitudine negativă și isteață contra statului; dar, spune, cine va mai face pantofi? Care persoane? Câte magazine de încălțăminte vor mai exista în fiecare oraș și sat? Cum se vor finanța firmele de încălțăminte? Ce materiale vor folosi? Ce fel de calapoade? Care vor fi politicile de preț pentru pantofi? Nu ar fi nevoie de o reglementare a industriei încălțămintei pentru a ne asigura de calitatea produselor? Și, cine îi va încălța pe sărmani? Dacă un sărac nu va avea bani de pantofi?”

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

8. Asistența și statul asistențial

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Chiar dacă o inhibare strictă este mult mai bună decât primirea cu brațele deschise și proclamarea „drepturilor” asistaților, poziția liberală autentică cere abolirea completă a asistenței de stat și recursul la caritatea privată, bazată cu necesitate pe ajutarea „săracilor merituoși” să ia calea independenței cât mai rapid cu putință. […] Este rușinos să încerci să impui, chiar și fără coerciție, „valorile clasei de mijloc” sau „burgheze” culturii naturale a clasei de jos, cu glorioasa ei spontaneitate. Poate că e foarte bine așa; dar apoi nu te aștepta – sau chiar pretinde – ca aceeași burghezie care muncește din greu să fie forțată să susțină și să subvenționeze aceste valori parazitare ale leneviei și iresponsabilității, pe care le detestă – și care sunt evident disfuncționale pentru supraviețuirea oricărei societăți. Dacă oamenii vor să fie „spontani”, n-au decât să fie pe timpul și cu resursele lor, și să suporte consecințele acestei decizii, nu să folosească forța de coerciție a statului pentru a-i obliga pe cei muncitori și lipsiți de „spontaneitate” să ia asupra lor consecințele. Pe scurt, sistemul asistențial trebuie abolit.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

6. Libertatea personală

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Câteodată, pare că nobilul ideal al multor conservatori, ca și al multor socialiști, este să pună oamenii în cuști și să-i dreseze după cum cred conservatorii sau liberalii că este moral. Ar fi, bineînțeles, cuști cu stil diferit, dar tot cuști. Conservatorii ar prohibi activitatea sexuală ilicită, drogurile, jocurile de noroc și impietățile, și să oblige pe toată lumea să se comporte conform versiunii lor de comportament moral și religios. Socialiștii ar interzice filmele violente, reclamele inestetice, fotbalul american, discriminarea rasială și, la extremă, ar pune pe toată lumea într-o „cutie Skinner” care să fie gestionată de un dictator socialist presupus benevolent. Dar efectul ar fi același: reducerea tuturor la un nivel subuman și lipsirea de cea mai prețioasă parte a caracterului uman – libertatea de a alege.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

5. Servitutea involuntară

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

În lumea liberală, scopul încarcerării și pedepsei va fi cu totul diferit; nu va exista un „procuror de stat” care să aibă îndrăzneala de a iniția un proces în numele unei „societăți” inexistente, și care să pedepsească apoi delincventul în numele „societății”. În acea lume, acuzatorul va reprezenta întotdeauna o victimă individuală, iar pedeapsa va fi dată în beneficiul victimei. Astfel, pedeapsa va avea scopul crucial de a-l forța pe delincvent să plătească, să ofere restituție victimei. Un astfel de model a fost aplicat în America perioadei coloniale. În loc să fie trimis la închisoare un om care, de exemplu, a jefuit un fermier, era obligat să servească fermierului – în fapt, „dat în sclavie” pentru o perioadă – să muncească la fermă până când datoria sa era plătită. De fapt, în Evul Mediu, restituția către victimă era conceptul dominant al pedepsei; doar pe măsură ce statul a crescut în putere au început autoritățile guvernamentale – regii și baronii – să uzurpeze procesul de compensare, confiscând din ce în ce mai mult din proprietatea condamnatului pentru ele însele și neglijând victima neputincioasă. Și, pe măsură ce accentul s-a schimbat de la restituție la pedepsirea unor ilegalități abstracte „comise contra statului”, pedepsele date de stat vinovatului au devenit mai severe.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

4. Problemele

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Dacă ne aruncăm privirea la domeniile cruciale și problematice ale societății noastre – zonele crizei și eșecului – vedem în fiecare caz un „fir roșu” care trece și le unește pe toate: firul statului. În fiecare dintre aceste cazuri, statul fie a condus în totalitate, fie a influențat puternic mersul lucrurilor. Există ceva inerent în operațiile și activitatea statului, ceva care creează înseși eșecurile pe care le vedem peste tot? Vom cerceta unele dintre problemele majore ale statului și ale libertății în această țară, vom vedea de unde vin eșecurile, și vom propune soluțiile noului liberalism.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

3. Statul

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Neglijând propriul monopol asupra hoției și prădării, statul ridică printre subiecții săi spectrul haosului care se presupune că ar apărea dacă statul ar dispărea. Se susține că oamenii nu ar putea de unii singuri să-și producă propria protecție contra criminalilor și tâlharilor sporadici. Mai mult, fiecare stat a avut deosebit de mult succes, de-a lungul secolelor, în răspândirea fricii, în sânul poporului său, de conducătorii altor state. Suprafața uscată a globului fiind acum împărțită între diverse state, una dintre doctrinele și tacticile de bază ale conducătorilor fiecărui stat a fost identificarea statului însuși cu teritoriul pe care îl guvernează. Pentru că oamenii tind de regulă să-și iubească patria, identificarea acelui teritoriu și a populației sale cu statul este o metodă de a pune patriotismul natural în slujba statului.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

Precedentele ·