UE între dezintegrare și centralizare

UE între dezintegrare și centralizare

În ciuda intervențiilor Băncii Centrale Europene de a susține prețul titlurilor de stat ale țărilor PIIGS – cumpărând obligațiuni guvernamentale în valoare de 40,5 miliarde de euro – se pare că majoritatea investitorilor au continuat să stea pe margine, singurul cumpărător major pe această piață rămânând BCE.

Este destul de limpede, intervenția BCE de a susține titlurile de stat ale țărilor cu datorii suverane foarte mari nu poate continua la nesfârșit fără a pune sub semnul întrebării întregul proiect al Zonei Euro. Ce se va întâmpla în condițiile în care statele cu datorii suverane foarte mari vor fi incapabile să rostogolească în continuare toate aceste datorii? Valoarea obligațiunilor statelor intrate în imposibilitate de plată va scădea aproape de zero, iar BCE, care deține deja o cantitate însemnată de astfel de titluri va avea nevoie de o injecție de capital din partea acționarilor săi principali, statele din Zona Euro…  Lucru, desigur, dificil, dacă nu imposibil pentru niște state foarte îndatorate. În plus, nu toți participanții la proiectul european sunt fericiți cu socializarea datoriilor. (Germania, care deține cea mai mare cotă parte la nivelul BCE (18,94%) și cea mai mare contribuție de capital și căreia îi revin și cele mai multe dintre obligațiunile cumpărate de BCE și-a exprimat deja opoziția față de acțiunea BCE de a cumpăra titluri de stat ale țărilor PIIGS.)

Emisiunea de obligațiuni europene de către instituția nou creată la Luxemburg (European Financial Facility Stability – EFSF) este până la urmă o acțiune în disperare de cauză, în condițiile în care randamentul obligațiunilor emise de statele din Zona Euro (în special al celor pe termen lung) a început din nou să crească iar prețul lor să scadă, în condițiile în care BCE și-a diminuat intervenția. Se pare că emisiunea de obligațiuni europene va funcționa după modelul unei securitizări (EFSF fiind un fel de SPV – „special purpose vehicle”). Astfel EFSF  va achiziționa cel mai probabil creanțe ale statelor din Zona Euro și va finanța aceste cumpărări prin emisiunea de obligațiuni care vor avea la bază activele cumpărate.

Totuși valoarea obligațiunilor emise de EFSF depinde în ultimă instanță de valoarea activelor pe care acestea le au la bază, iar activele cumpărate de EFSF vor fi în mod predictibil neomogene – cel mai probabil creanțe ale statelor din Zona Euro. Ca să ne lămurim de acest lucru e de ajuns să privim situația datoriilor suverane din Zona Euro, iar dacă ar fi să ne luăm după ce zic agențiile de rating internaționale, se pare că doar 40% dintre statele din Zona Euro sunt cotate cu rating-ul AAA. După cum citim însă în comunicatele oficiale se la Luxemburg, scopul EFSF este ca obligațiunile pe care le va emite această instituție este să fie cotate cu rating-ul AAA.

Toată această schemă financiară seamănă foarte mult cu „rețeta” americană care a dus la criza subprime din 2008 doar că în cazul acela activele cotate așa-zis cu rating-ul AAA, aveau la bază o colecție de creanțe ipotecare neomogene – în majoritate subprime.  

Scris de
Ionela Bălțătescu
Discută

Autori la MisesRo

Arhivă

Newsletter

Abonează-te la newsletter-ul nostru.

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?