Există foarte multă inițiativă pentru a educa financiar oamenii. E bine. E foarte bine că ne preocupăm de educația financiară, care în esență se rezumă la a ști ce să faci corect cu banii tăi, azi și în viitor. E bine că există competiție între diverse viziuni, unele orientate mai conservator (către instrumente de investiție mai sigure și fond de urgență cât mai mare), altele mai temerar (către instrumente cu risc, dar și cu posibilitate de dublare sau triplare a profitului). Doar că într-o lume care cultivă nostalgia după regimuri totalitare și percepția că libertatea economică este o iluzie vândută de corporații și de capitaliști în general, educația financiară trebuie completată de educație economică.
Trebuie deci să ne preocupăm și de educația economică și politică. Ce este educația economică și politică? Mai multe lucruri.
1. Învățarea ideii că lumea este guvernată de legi economice care au tăria epistemologică a legilor naturale (dacă guvernul ridică sau scade prețul artificial va produce fie exces, fie penurie; dacă oamenii anticipează că prețul va scădea natural vor tinde să vândă repede; dacă guvernul oferă subvenții unor producători pervertește sistemul de prețuri crescând artificial producția într-un sector și reducând-o în altele etc.).
2. Învățarea reperelor unei societăți libere, bazate pe alegeri individuale: proprietate privată, comerț liber, monedă liberă, politică externă non-intervenționistă.
3. Învățarea mecanismului prin care apar banii și importanța lor pentru o societate liberă.
4. Învățarea ideii că sistemul producției în masă – capitalist – a început și continuă să fie un sistem economic ce dă putere mai ales celor fără putere politică, adică majorității, bazându-se pe un fenomen absolut necesar unei societăți care se tot mărește (și care își dorește prosperitate): diviziunea extinsă a muncii
5. Învățarea ideii că sistemul producției în masă – capitalist – a facilitat tranziția către democrațiile pe care astăzi le prețuim, dispersând puterea politică și creând astfel o societate mai incluzivă (luând doar un exemplu, puterea economică și politică a femeilor astăzi este complet inimaginabilă înainte de secolul al XVIII-lea)
6. Învățarea ideii că statul (respectiv elitele ce îl constituie) poate derapa grav împotriva libertății individuale prin instrumente precum: monopolul pe producția de bani și orice alte monopoluri legale, rezerva fracționară, inflația, deficitul bugetar, datoria publică. De aceea trebuie permanent monitorizată puterea sa economică, puterea de a cheltui. Căci puterea politică necompletată de mijloace economice nu ajunge departe.
7. Învățarea ideii că statul este un monopol teritorial asupra coerciției și violenței, al cărui principal scop nu este să intervină în structura economică pe care alegerile individuale o generează natural, ci să prevină distrugerea acestei structuri de către persoane sau comportamente anti-sociale (utilizarea forței fizice împotriva acestor persoane este esențială).
8. Învățarea ideii că suntem responsabili de propriile decizii și de efectele lor. Orice acțiune pe care o transferi statului (în loc de a o face tu) va însemna în primul rând un profit politic pentru stat și pentru birocrația sa și o creștere a puterii sale politice, în detrimentul libertății tale. Promisiunea că acea acțiune va fi îndeplinită e doar un cec în alb.
9. Învățarea ideii că economia sau discuția economică în general e dependentă filozofic de o presupoziție etico-morală: necesitatea libertății individuale (într-o lume a planificării centralizate este un non sens să discuți despre management profitabil sau investiții).
10. Învățarea ideii că toate sistemele economice (socialism, capitalism, intervenționism) promit același lucru (prosperitate materială), însă diferența fundamentală rezidă în mijloacele pe care le folosesc. Pe mijloace se poate evalua coerența lor științifică.
Asta facem noi la Școala de toamnă Mises @ Breb (Maramureș), anul acesta fiind a patra ediție. Tu cum te îngrijești de ideile tale economice?
Hai la Breb să vorbim despre ideile economice care contează!
