Murray N. Rothbard

Murray N. Rothbard (1926-1995), ultimul titan al Școlii austriece de drept și economie, se remarcă prin robustețea realistă, limpezimea, vastitatea și rigoarea sistemului de gândire pe care ni-l propune în întreaga sa operă.

Pe linia marilor săi predecesori, Carl Menger, Eugen von Böhm-Bawerk și Ludwig von Mises, el menține vie tradiția tratatului științific, dând în 1962, la numai 36 de ani, Man Economy and State, o monografie analitică monumentală a economiei de piață liberă, urmată de Power and Market (1970), prima demonstrație sistematică și analiză exhaustivă a nocivității tuturor tipurilor de intervenție guvernamentală în economie, apoi de Etica Libertății (1982), cadrul normativ pentru ordinea economică și de drept naturală, a proprietății private.

Rothbard ridică personalismul consecvent din sfera economicului (practic epuizată de Mises) în cea a eticii și a dreptului natural, apoi a istoriei politice, culturale și chiar religioase (Conceived in Liberty, 1975-1979; An Austrian Perspective on the History of Economic Thought, 1995), oferind, practic, sinteza finală și cântecul de lebădă (așadar limitele) filosofiei socio-politice secularizate (schițată încă din 1973 în Pentru o nouă libertate: Manifesul libertarian).

438

Pledoarie împotriva cotei unice

Care este atunci taxa „echitabilă”? Cred că acest concept pur și simplu nu este aplicabil. Tot ce știu e că în calitate de contribuabil mi-ar plăcea să-mi văd taxele oricât de mici posibil. Sugerez atunci să încetăm căutarea imposibilă a echității...

15. O strategie pentru libertate

Iată-ne, așadar, în posesia noului liberalism: un corp al adevărului, al teoriei sănătoase, aplicabil problemelor noastre politice. Dar, acum, că suntem în posesia adevărului, cum putem obține victoria? Ne confruntăm cu marea problemă...

426

14. Războiul și politica externă

Mulți liberali nu se simt în largul lor în chestiuni de politică externă și preferă să își dedice energiile fie problemelor fundamentale de teorie liberală, fie unor griji „interne”, precum piața liberă sau privatizarea serviciilor poștale și a...

13. Conservare, ecologie și creștere

Problema reală este căpușarea investirii productive a capitalului prin taxe, restricții și contracte guvernamentale cu care se risipesc banii publici, inclusiv pe proiecte falimentare din domeniul militar sau spațial. Mai mult, oamenii de știință și...

414

11. Sectorul public, II: Șoselele și străzile

Cum ar arăta un sistem rațional de prețuri, un sistem instituit de proprietarii de drumuri private? În primul rând, autostrăzile ar introduce plăți, în special în puncte convenabile precum intrările în orașe, sau la poduri...

413

Eroarea „sectorului public”

Am auzit multe lucruri în ultimii ani despre „sectorul public” și discuții solemne în toată țara dacă sectorul public trebuie crescut sau nu vis-à-vis de „sectorul privat”. Însăși terminologia evocă știința pură...

391

8. Asistența și statul asistențial

Chiar dacă o inhibare strictă este mult mai bună decât primirea cu brațele deschise și proclamarea „drepturilor” asistaților, poziția liberală autentică cere abolirea completă a asistenței de stat și recursul la caritatea privată, bazată cu...

389

5. Servitutea involuntară

În lumea liberală, scopul încarcerării și pedepsei va fi cu totul diferit; nu va exista un „procuror de stat” care să aibă îndrăzneala de a iniția un proces în numele unei „societăți” inexistente, și care să pedepsească apoi delincventul în numele...

390

6. Libertatea personală

Câteodată, pare că nobilul ideal al multor conservatori, ca și al multor socialiști, este să pună oamenii în cuști și să-i dreseze după cum cred conservatorii sau liberalii că este moral. Ar fi, bineînțeles, cuști cu...

Autori

Arhivă

Newsletter

Abonează-te la newsletter-ul nostru.

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?

Cuprins