Dezetatizarea unei Germanii unite

Hans-Hermann Hoppe

Statul nu este una cu societatea, ci distinct şi opus bunului mers al societăţii. Hans Hermann Hoppe ne oferă în acest articol o analiză prescientă a felului în care s-a ratat eliberarea Germaniei de acum două decenii. Încă din 1991, pentru praxeologul Hoppe era clar că prăbuşirea Zidului Berlinului nu va fi continuată de un marş al Germaniei de Est (pe care o distinge clar de statul Germaniei de Est) către implinirea idealului uman al libertăţii sociale neştirbite, ci către acutizarea socialismului de tip democratic etalat cu „brio” pe atunci de către Germania de Vest.

Hoppe face şi o analiză istorică a miracolului vest-german care a urmat celui de-al doilea război mondial, arătând că acesta s-a datorat unor idei liberale aplicate cu hotârâre de regimul Erhard şi că s-a stins odată cu abandonarea acestor politici. Hoppe afirmă că acest reviriment putea fi şi mai vertiginos şi durabil dacă ideile liberale ar fi fost aplicate mai sistematic.

Ce înseamnă acest „mai sistematic”, ne arată Hoppe în ultima parte a studiului, unde face un tur de forţă în care îmbină teoria economică, cu dreptul şi sociolgia pentru a ne ilustra care ar fi fost istoria alternativă a unei dezetatizări corect făcute în Germania de Est, sau, de ce nu, în orice alt loc din lume unde există un stat care parazitează o societate.

Comentează [2] · Citeşte »

Proprietate şi lege

Frédéric Bastiat

Care este relaţia dintre Lege şi Proprietate? Este proprietatea o creaţie a legii sau, dimpotrivă, legea este cea care decurge din existenţa proprietăţii? Care sunt consecinţele care urmează, în fiecare caz în parte, din raspunsul oferit la această întrebare? În Propriété et Loi – probabil cea mai succintă expresie a ideilor fundamentale ale celebrului economist francez – Frédéric Bastiat expune, sub o formă asimilabilă în termeni contemporani analizelor şcolii public choice, dezordinea socială care decurge din ideea că proprietatea este o instituţie artificială, creată, menţinută şi definită de legea pozitivă, demistificând în acelaşi timp nefasta propensiune a tuturor adversarilor ordinii proprietăţii private către ceea ce Friedrich von Hayek va descrie cu sintagma „constructivism social”.

Comentează [3] · Citeşte »

Statul

Frédéric Bastiat

Şcoala liberală franceză de economie, fondată de Jean-Baptiste Say, a avut în persoana lui Frédéric Bastiat, la începutul secolului al XIX-lea, probabil cel mai strălucit comunicator al ştiintei economice şi al principiilor unei societăţi libere din toate timpurile. Scris în anul revoluţionar 1848, în replică la primul program politic socialist modern, sub formă de pamflet, genul preferat al autorului, L‘État anunţă prin rigoarea viziunii de ansamblu asupra societăţii reflecţiile ulterioare ale lui Bastiat din lucrările sale de maturitate, La loi (trataul său de filozofie politică) şi Harmonies économiques (tratatul său de economie politică). Este de asemenea lucrarea în care Bastiat dă celebra sa definiţie a statului :

“Statul este marea ficţiune prin intermediul căreia toată lumea se străduieşte să trăiască pe cheltuiala a toată lumea”.

· Citeşte »

Războiul, pacea şi statul

Murray N. Rothbard

Care este poziţia liberalismului consecvent faţă de război? Rothbard tratează chestiunea în maniera proprie Şcolii austriece: mai întâi clarifică poziţia liberală faţă de conflictul între două persoane şi pe baza ei construieşte analiza războiului, făcând astfel lumină şi în patologia filorăzboinică a statului şi explicând de ce în stadiul contemporan de statism avansat armele de distrugere în masă sunt în logica lucrurilor. Verdict: dacă vrem pace trebuie să abolim statul.

· Citeşte »

Milton Friedman pe înţelesul tuturor

Murray N. Rothbard

Mişcarea liberală a rătăcit deja mult prea mult pe cărarea lenei intelectuale, a lipsei de distincţii, a lipsei de discernământ, a lipsei de cercetări riguroase pentru a distinge adevărul de eroare, în propunerile celor ce se pretind membri sau aliaţi ai săi. Este aproape ca şi cum orice trecător glumeţ, care bălmăjeşte câteva cuvinte despre „libertate”, este numaidecât îmbrăţişat ca membru al unicei mari familii a liberalilor. Pe măsură ce mişcarea noastră creşte în influenţă, nu ne mai putem permite luxul acestei indolenţe intelectuale. A sosit de mult vremea să îl recunoaştem pe Milton Friedman drept ceea ce este în realitate; a sosit de mult vremea să-i spunem lopeţii lopată – şi etatistului, etatist.

· Citeşte »

Precedentele · Următoarele