Națiuni prin consimțământ

Murray N. Rothbard

Aduc modelul pur anarho-capitalist în discuție aici nu atât pentru a pleda în favoarea lui per se, cât pentru a-l propune ca ghid în soluționarea vexatelor dispute curente despre naționalitate. Modelul pur cere, simplu, ca nici un metru pătrat, nici un fir de pământ de pe lume să nu mai rămână în proprietate „publică”; fiecare metru pătrat de pământ, fie că vorbim de străzi, piețe, cartiere este privatizat. Privatizarea totală ar ajuta la soluționarea problemelor de naționalitate, adesea în moduri surprinzătoare, și sugerez ca statele existente, sau statele clasic liberale, să încerce să abordeze un astfel de sistem chiar și când unele suprafețe de pământ rămân în sfera guvernamentală.

Comentează · Citeşte »

Pledoarie împotriva cotei unice

Murray N. Rothbard

Care este atunci taxa „echitabilă”? Cred că acest concept pur și simplu nu este aplicabil. Tot ce știu e că în calitate de contribuabil mi-ar plăcea să-mi văd taxele oricât de mici posibil. Sugerez atunci să încetăm căutarea imposibilă a echității în taxare și să încercăm să ajungem la taxe oricât de mici posibil. Pentru cine? Pentru oricine. …
În loc să ne îngrijorăm de distribuția „echitabilă” a taxelor sau de – ceea ce se presupune a fi același lucru – alocarea egală a suferinței fiscale, trebuie să ne propunem să minimizăm suferința fiscală oricât de mult posibil. Și dacă abordăm problema în felul acesta, ne va fi ușor să găsim un acord mai mare. Mai degrabă decât să descoperim dacă o taxă pe venit proporțională, degresivă, regresivă sau progresivă este „echitabilă”, putem descoperi că suntem de acord cu reducerea taxelor asupra tuturor.

Comentează · Citeşte »

Eroarea „sectorului public”

Murray N. Rothbard

Am auzit multe lucruri în ultimii ani despre „sectorul public” și discuții solemne în toată țara dacă sectorul public trebuie crescut sau nu vis-à-vis de „sectorul privat”. Însăși terminologia evocă știința pură și, firește, emerge din lumea presupus științifică, chiar dacă mai degrabă neșlefuită, a „statisticii venitului național”. Dar cu greu conceptul e neutru valoric, wertfrei; de fapt, e plin de consecințe grave și problematice.

Comentează · Citeşte »

Principiul congregațional. Începutul unei soluții americane pentru problema noastră școlară

John Taylor Gatto - Cum suntem imbecilizați. Curriculumul ascuns al școlarizării obligatorii Traducere de Maria Comănescu

Cred că ar trebui abolit sistemul de acreditare în învățământ pe cât de repede posibil. Faptul că specialiștii din învățământul acreditat sunt socotiți ca o condiție necesară pentru a face învățatul posibil este o fraudă și o escrocherie. Uitați-vă în jurul dumneavoastră: rezultatele diplomelor care se dau în colegiile pentru profesori sunt în școlile pe care le vedeți. Lăsați pe oricine care dorește să predea să o facă; dați-le familiilor înapoi banii de impozite, ca să poată alege după bunul lor plac – cine ar putea fi cumpărător mai atent ca ele, dacă li s-ar oferi mijloacele de comparație? Reinstaurați sistemul congregațional, după modelul cu adevărat nemanipulat al pieței libere – pe această cale dialectica socială va putea reveni la viață. Aveți încredere în familii și vecinătăți și în persoane individuale, că-și vor răspunde cum trebuie la întrebarea „pentru ce ne trebuie educația?”.

Comentează · Citeşte »

Ludwig von Mises ca raționalist social

Joseph T. Salerno

În cea mai mare parte, scrierile lui Ludwig von Mises cu privire la societate și evoluția socială au fost ignorate de participanții la renașterea actuală a școlii Austriece de economie și a filosofiei politice clasic liberale. Când teoria sa socială a fost discutată, Mises le-a apărut criticilor (Barry 1987, p.59) ca „un fiu al Iluminismului plasat greșit în secolul douăzeci”. Însă această apreciere este incorectă din două motive. În primul rând, Mises critică sever meliorismul social al liberalilor iluminiști și demonstrează că poziția lor nu este compatibilă cu una care atribuie rațiunii umane locul central în evoluția socială. În al doilea rând, dezvoltând o poziție raționalistă unică, Mises are multe de spus despre chestiuni de o importanță centrală pentru Austriecii moderni, libertarieni și liberali clasici, care sunt fie critici fie adepți ai „ordinii spontane” sau/și ai pozițiilor social evoluționiste formulate de Hayek.

Comentează [8] · Citeşte »

Precedentele ·