15. O strategie pentru libertate

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Iată-ne, așadar, în posesia noului liberalism: un corp al adevărului, al teoriei sănătoase, aplicabil problemelor noastre politice. Dar, acum, că suntem în posesia adevărului, cum putem obține victoria? Ne confruntăm cu marea problemă strategică pe care au avut-o toate crezurile „radicale” de-a lungul istoriei: cum putem ajunge de aici, acolo? Din lumea noastră imperfectă, plină de etatism, la marele țel al libertății.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

14. Războiul și politica externă

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Mulți liberali nu se simt în largul lor în chestiuni de politică externă și preferă să își dedice energiile fie problemelor fundamentale de teorie liberală, fie unor griji „interne”, precum piața liberă sau privatizarea serviciilor poștale și a celor de salubritate. Totuși, atacarea războiului sau a politicii externe războinice este de o importanță crucială pentru liberali, din două motive importante.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

Prefață la Acțiunea Umană

Mihai-Vladimir Topan

Pentru cei care vor să își asume riscuri împreună cu prefațatorul, propunem următorul plan de bătaie: (1) mai întâi vom prezenta pe scurt biografia autorului, urmată de o trecere în revistă (de asemenea foarte succintă) a principalelor opere și teme atinse; (2) apoi vom încerca să prezentăm esența viziunii economice misesiene, așa cum transpare și din (mai ales din) Acțiunea umană, rezumând-o la o formulă cât mai scurtă cu putință, pe care totuși o vom comenta; (3) în ultima parte vom prezenta un mini ghid de lectură aplicat concret pe structura și conținutul tratatului misesian.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

13. Conservare, ecologie și creștere

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Problema reală este căpușarea investirii productive a capitalului prin taxe, restricții și contracte guvernamentale cu care se risipesc banii publici, inclusiv pe proiecte falimentare din domeniul militar sau spațial. Mai mult, oamenii de știință și inginerii, care sunt o resursă tehnică prețioasă, sunt din ce în ce mai intens deturnați către stat, în loc să folosească producției de bunuri de consum „civile”. Avem nevoie ca statul să se dea la o parte, să-și înlăture incubul taxării și cheltuielilor din economie și să permită ca resursele productive și tehnice să fie din nou direcționate pe de-a-ntregul către creșterea bunăstării maselor de consumatori. Ne trebuie creștere, niveluri de trai mai înalte și tehnologia și înzestrarea cu bunuri de capital care satisfac nevoile și cerințele consumatorilor; dar nu putem obține aceste lucruri decât înlăturând incubul etatismului și permițând energiilor tuturor oamenilor să se exprime liber în economia pieței libere.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

Rising Inequality and Slowing Productivity Have a Common Driver: Government Intervention

Mihai Macovei

Starting with Thomas Piketty and moving to more moderate positions, such as those held by the OECD, a growing chorus of alarmist voices decries the rising economic inequality in the Western world and especially in the United States. Surprisingly enough, the same mainstream analysts complain about the anaemic growth of labour productivity without seeing the correct link between the two.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

Despre rolul esențial al capitalului străin pentru economiile emergente

Ludwig von Mises

Sub acest titlu care aparține editorului, vă oferim un extras din capitolul XVIII al tratatului Acțiunea umană. Subliniază necesitatea unor fundamente ideologice pentru acceptarea investițiilor străine, istoria și importanța capitalului străin pentru economiile subdezvoltate sau emergente. De asemenea, ilustrează consecințele sumbre ale retragerii capitalului străin și ale fugii celui autohton spre economii mai primitoare. Îl postăm astăzi în lumina atacaurilor pe care guvernul plănuiește să le dea capitalului (preponderent străin) și economiei de piață a României.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

11. Sectorul public, II: Șoselele și străzile

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Cum ar arăta un sistem rațional de prețuri, un sistem instituit de proprietarii de drumuri private? În primul rând, autostrăzile ar introduce plăți, în special în puncte convenabile precum intrările în orașe, sau la poduri și tunele, dar nu așa cum se practică acum. Prețurile ar fi mult mai mari la orele de vârf (de exemplu, în duminicile de vară) decât la orele mai libere. Pe o piață liberă, cererea mai mare la orele de vârf ar duce la o creștere a prețului până la nivelul descongestionării și stabilirii unei circulații normale. Dar – ar putea întreba cititorii – oamenii nu trebuie să ajungă la lucru? Sigur, dar nu trebuie să ajungă în propriile lor mașini. Unii navetiști ar renunța cu totul și s-ar muta înapoi în oraș; alții ar adopta soluții de folosire în comun a mașinilor; iar alții ar folosi autobuzele și trenurile. Astfel, utilizarea drumurilor la ore de vârf ar fi rezervată acelora care sunt cei mai dornici să plătească prețul de piață. Alții, de asemenea, vor încerca să-și adapteze orele de lucru astfel încât să vină și să plece eșalonat. Și călătorii de week-end vor șofa mai puțin sau își vor eșalona cursele. În fine, profiturile crescute obținute pentru poduri și tunele, de exemplu, vor stimula firmele private să construiască mai multe astfel de utilități. Construcția de drumuri va fi guvernată nu de lupta pentru subvenții a grupurilor de presiune, ci de cererea eficientă și calculele de cost specifice pieței.

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

Eroarea „sectorului public”

Murray N. Rothbard

Am auzit multe lucruri în ultimii ani despre „sectorul public” și discuții solemne în toată țara dacă sectorul public trebuie crescut sau nu vis-à-vis de „sectorul privat”. Însăși terminologia evocă știința pură și, firește, emerge din lumea presupus științifică, chiar dacă mai degrabă neșlefuită, a „statisticii venitului național”. Dar cu greu conceptul e neutru valoric, wertfrei; de fapt, e plin de consecințe grave și problematice.

publicat în Articole · Comentează · Citeşte »

Vrem spitale, nu catedrale?

Mihai Tănăsuică

„Biserica a contribuit cu doi lei la fiecare 10 lei investiți în noua Catedrală” – titlul unui articol apărut zilele trecute în presă, menit mai curând să încurce decât să clarifice și folosit în mod vădit pentru a confirma prejudecățile multor români (mizând probabil că nu vor trece mai departe la lecturarea textului) cu privire la cler, și anume: Biserica este principalul spoliator (sau spoliatorul nelegitim?), nu statul. În text, aflăm că, de fapt, 80% din cheltuieli au fost suportate prin finanțare de la bugetele central și locale, cât și din donațiile (private) ale credincioșilor. Acum, deși suntem de acord că Biserica nu ar trebui să primească finanțare sub nici o formă de la stat, sunt totuși interesante presupozițiile subiacente din articol și, credem noi, din mintea multor oameni din România, cu precădere a celor ce fac parte din categoria „tinerilor frumoși și liberi”.

publicat în Ordinea proprietăţii private · Comentează · Citeşte »

10. Sectorul public, I: Statul în afaceri

Murray N. Rothbard - Manifestul liberal

Dacă statul și doar statul ar fi avut monopolul producției și distribuției de încălțăminte, cum l-ar considera majoritatea publicului pe liberalul care ar veni acum să susțină că statul trebuie să iasă din sectorul încălțămintei și să-l deschidă inițiativei private? Fără îndoială, ar fi tratat după cum urmează: oamenii ar urla, „Cum poți face așa ceva? Ești împotriva lumii, a celor săraci, a purtătorilor de pantofi! Și cine crezi că va furniza pantofi oamenilor, dacă statul ar părăsi acest sector? Spune! Fii constructiv! E ușor să ai o atitudine negativă și isteață contra statului; dar, spune, cine va mai face pantofi? Care persoane? Câte magazine de încălțăminte vor mai exista în fiecare oraș și sat? Cum se vor finanța firmele de încălțăminte? Ce materiale vor folosi? Ce fel de calapoade? Care vor fi politicile de preț pentru pantofi? Nu ar fi nevoie de o reglementare a industriei încălțămintei pentru a ne asigura de calitatea produselor? Și, cine îi va încălța pe sărmani? Dacă un sărac nu va avea bani de pantofi?”

publicat în Capitole · Comentează · Citeşte »

Precedentele · Următoarele