Autor: Alexandru Sârbu
Sursa: Ziarul BURSA
Măsurile prevăzute în Tratatul privind Stabilitatea, Coordonarea și Guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare nu vor preveni creșterea datoriei publice din partea statelor, în cazul în care s-ar declanșa o criză financiară precum cea din octombrie 2008, este de părere Jörg Guido Hülsmann, profesor de economie în cadrul Universității din Angers, Franța, și Senior Fellow al Institului Ludwig von Mises din Statele Unite ale Americii. Intervențiile statelor care au prevenit falimente în sectorul financiar au creat un hazard moral, băncile așteptându-se ca, în cazul unor dificultăți viitoare, să fie din nou salvate, este de părere domnia sa. O eventuală ieșire a Greciei din zona euro ar duce la falimentul băncilor grecești și la probleme serioase pentru creditorii acestora, însă evitarea unui colaps al sistemului financiar este posibilă, având în vedere determinarea Băncii Centrale Europene (BCE) să injecteze lichiditate în piață, potrivit lui Jörg Guido Hülsmann.
Interviu cu Jörg Guido Hülsmann, profesor al Universității din Angers
Reporter: Cât de eficiente considerați că sunt măsurile luate pentru rezolvarea problemei datoriilor suverane în Europa?
Jörg Guido Hülsmann: Măsurile nu sunt propriu-zis obligatorii. Chiar și dacă nu sunt respectate, nu există niște sancțiuni clare. Deci nu există niște costuri clare pentru țările care le încalcă. Aceasta ar fi o primă observație. O a doua ar fi că aceste măsuri au în vedere vremuri "normale". Ce se întâmplă dacă avem o criză precum cea din octombrie 2008 sau precum cea care se întrevede acum? În acest caz, se poate ca Băncile Centrale să dorească să stabilizeze piețele financiare, ceea ce ar presupune să crească puternic masa monetară. Cum fac Băncile Centrale acest lucru? Oferind lichiditate în piață. Însă, în timpul unei crize financiare, este dificil pentru o Bancă Centrală să găsească pe cineva care să dorească să se îndatoreze și mai mult. Singurele dispuse să facă acest lucru, în ultimii ani, au fost guvernele. Mă aștept ca acest lucru să se întâmple și pe viitor. Deci, în ciuda Pactului de Stabilitate, cred că, dacă va interveni o criză financiară majoră, guvernele vor crește din nou datoria publică, și o vor face într-un mod semnificativ.
Reporter: În vederea echilibrării bugetelor publice, unele state au impus măsuri de austeritate și se discută posibilitatea ca și altele să urmeze această cale. Însă, având în vedere datele statistice pentru Europa, se pare că aceste măsuri au afectat creșterea economică. Pot statele să "însănătoșească" finanțele publice, în condițiile unei creșteri economice timide sau chiar absente?
Jörg Guido Hülsmann: Măsurile de austeritate, dacă sunt aplicate într-un mod consistent și riguros, ceea ce nu s-a întâmplat până acum, pot să deterioreze situația economică pe termen scurt, reducând rata de creștere a Produsului Intern Brut (PIB) atât în termeni nominali, cât și în termeni reali. Acest lucru este inevitabil. Este posibil ca piețele să se prăbușească, să apară un proces deflaționist, care îi lichidează pe toți cei care sunt supraîndatorați. Însă, pe termen lung, acest lucru ar fi benefic, pentru că ar pune economia pe o fundație mai robustă. Problema noastră, în acest moment, constă în datoria excesivă care există atât în domeniul public, cât și în cel privat. Această problemă nu se poate rezolva decât prin falimente masive.
Reporter: România a reușit să traverseze criza financiară fără ca vreo instituție de credit din țara noastră să intre în faliment, aspect care a fost evidențiat și de către reprezentanții Fondului Monetar Internațional (FMI). Este acesta un aspect pozitiv sau ar trebui să îl tratăm cu mai multă circumspecție?
Jörg Guido Hülsmann: Pentru mine, acest lucru ridică unele semne de întrebare. Economia de piață este a profitului și a pierderii. Nu este un muzeu în care există doar profituri, iar toți participanții la piață rămân aici pentru eternitate. O piață sănătoasă este una în care există ceea ce Joseph Schumpeter a numit "distrugere creativă", ceea ce constă în companii noi înlocuind companii vechi care au falimentat. Un semnal că sectorul financiar nu reprezintă o parte prea vibrantă a economiei de piață constă în absența unor modificări structurale. Băncile sunt salvate de la faliment, în timp ce în celelalte sectoare economice apar noi participanți la piață, iar alții ies într-un mod continuu. Nu mi se pare că avem de a face cu o stare sănătoasă, ci cu o dependență față de susținerea din partea autorităților.
Reporter: După aproape trei decenii de liberalizare a piețelor și privatizare, a companiilor aflate în proprietatea statului, suntem martorii unui val de reglementări ale activității economice, în special a celei financiare, și a naționalizării unor firme, cu precădere din sectorul financiar. Cum vedeți evoluția economiei mondiale în acest context?
Jörg Guido Hülsmann: Tendința pe termen lung este să se creeze un sector financiar puternic politizat. Iar un astfel de sistem este, de obicei, acompaniat de ineficiență și corupție. Aceasta va determina companiile, precum și populația, să evite tot mai mult piețele financiare, din cauză că serviciile vor fi nesatisfăcătoare, și să găsească alte moduri să își finanțeze activitatea. Deci mă aștept la o schimbare a structurii sectorului financiar, la o informalizare a acestuia. Oamenii vor apela mai puțin la piețele reglementate și mai mult la rețele formate din rude, prieteni, cunoștințe și așa mai departe.
Reporter: Mesajul pe care autoritățile l-au transmis este că instituțiile financiare naționalizate urmează să fie privatizate după ce vor ajunge într-o situație economică sănătoasă…
Jörg Guido Hülsmann: Această idee se regăsește în unele teorii economice. Salvezi băncile de la faliment, le îmbunătățești activitatea, iar apoi le vinzi. Problema este că, prin aceste măsuri, creezi un hazard moral în rândul băncilor, pentru că acestea consideră că, dacă vor avea din nou probleme, statul va interveni în aceeași manieră să le salveze. În acest fel menții deficiențele structurale ale sistemului actual, păstrând profiturile în mâini private, în timp ce răsfrângi pierderile asupra populației. Cel mai bun mod să responsabilizezi instituțiile financiare este să lași posibilitatea ca acestea să falimenteze. Dacă elimini riscul falimentului, nu mai avem de a face cu o piață în adevăratul sens al cuvântului.
Reporter: Care ar fi consecințele unei ieșiri a Greciei din zona euro?
Jörg Guido Hülsmann: În primul rând, aceasta ar duce la falimentul băncilor grecești. Apoi, falimentul principalilor creditori ai acestora. Este dificil de estimat dimensiunea unui efort de salvare a creditorilor băncilor grecești, dar este posibil să ajungă la câteva sute de miliarde de euro. O sumă mare, dar nu imposibil de obținut, având în vedere că Banca Centrală Europeană a crescut oferta de lichiditate cu 1.000 miliarde euro în ultimele luni.
O eventuală ieșire a Greciei din zona euro poate să determine și alte țări să facă acest lucru pe viitor, ceea ce ar crește costurile de acoperire a pierderilor create. Însă, atât timp cât există determinarea de utilizare a "tiparniței" pentru a salva băncile posibil afectate, este posibil să prevenim un eventual colaps al sistemului financiar. Și chiar dacă multe insituții financiare din țările rămase în zona euro s-ar prăbuși, aceasta nu ar echivala, în mod obligatoriu, cu sfârșitul euro sau al Uniunii Europene. Nu întrevăd, cel puțin în următorii cinci ani, nicio amenințare a integrității UE care să vină din partea unui eventual colaps al sectorului financiar. Nici macăr dacă intervine o criză majoră, acest lucru nu înseamnă că UE se va destrăma din această cauză. Depinde de cum va interpreta lumea. Dacă oamenii vor considera vinovată Comisia Europeană, atunci ar putea să dorească ieșirea din Uniune. Dar nimeni nu pune problema în acest fel.
Reporter: Vă mulțumesc!
