Europa de Sus și Europa de Jos

Există un criteriu foarte important și de obicei neglijat în analizele bazate pe categorisirea statelor în „mediteraneene”, în „grupul PIIGS”, sau în „periferia UE”: criteriul puterii politice, care împarte persoanele, firmele și instituțiile în două categorii distincte, după cum sunt favorizați sau defavorizați de existența acestei puteri.

Orice manifestare a puterii politice, sub forma unei taxe sau a unei reglementări, separă persoanele sau firmele în plătitoare nete de taxe și consumatoare nete de taxe, sau în beneficiari și defavorizați de pe urma reglementării.

Chiar dacă există un hățiș interminabil de taxe, impozite, monopoluri, privilegii și legi speciale instituite la nivel local, regional, statal, european și internațional, se poate distinge categoria favorizaților puterii de cea a defavorizaților, în fiecare caz.

Așa putem vedea că existența sistemului politic și monetar european duce la formarea unei clase a privilegiaților de diverse naționalități și putem înțelege de ce este eronat ca Germania să fie acuzată în prezent pentru intenția de hegemonie în cadrul Uniunii Europene. Există într-adevăr tendința de formare a unei hegemonii intraeuropene, însă ea nu este doar germană.

Pe de altă parte, Grecia este inclusă cu totul fie în categoria victimelor europene, de către cei care acuză Germania de „imperialism economic”, fie în categoria puturoșilor iresponsabili care trag în jos ca un blovan toată Uniunea Europeană.
De fapt, există o Europă de Sus în care germanii privilegiați politic stau cot la cot cu grecii favorizați și o Europă de Jos, în care defavorizații germanii pot fi asociați cu cei greci.

Nu este puțin lucru să observăm că actualele probleme ale Greciei sunt în principal cauzate de Europa de Sus, mai bine zis de anumite facțiuni din cadrul ei. Sistemul BCE conține un mecanism de înlesnire a îndatorării publice de care statul grec a abuzat. De asemenea, bancherii europeni, în special cei germani și francezi, beneficiari ai privilegiului de a crea monedă și credit din nimic, au acordat împrumuturi nesustenabile (și) statului grec, iar aceste împrumuturi au fost contractate de politicieni și birocrați greci care au făcut apoi ce știau ei mai bine, cu consecințe care se pot constata.

Dacă așa stau lucrurile, normal ar fi ca și rezolvarea să înceapă tot din Europa de Sus: băncile și politicienii care au garantat sau luat parte la aceste împrumuturi ar trebui să răspundă primii, cu riscul falimentultului și chiar cu averile personale. Iar pentru evitarea unor astfel de crize pe viitor, ar trebui ca Europa de Sus să-și piardă atractivitatea și puterea prin eliminarea taxelor și privilegiilor care au alimentat-o permanent cu noi valuri de „imigranți”.

Acum nu se face nimic în acest sens. În schimb, în buna tradiție democratică a încasării profiturilor și externalizării pierderilor, Europa de Jos, greacă și nu numai, trebuie să suporte creșterea taxelor și alte măsuri de austeritate în economiile deja tarate de malinvestiții și rigidități, ceea ce este echivalent cu a decreta cuadratura economică a unei găuri negre. Din păcate, Troika sau „voluntarii” fiscului german nu vor să audă că această problemă nu are soluție.

[Acest articol a fost publicat anterior în Finanțiștii]

Avatar photo
Scris de
Tudor Gherasim Smirna
Discută

Autori la MisesRo

Arhivă

Abonare

Newsletter MisesRo

Frecvență

Susține proiectele Institutului Mises

Activitatea noastră este posibilă prin folosirea judicioasă a sumelor primite de la susținători.

Orice sumă este binevenită și îți mulțumim!

Contact

Ai o sugestie? O întrebare?