Piața Universității precupă zilele acestea pe oricine. Este criză politică și soluții vin din toate părțile.
În așteptarea unui manifest care să ofere un synopsis al soluțiilor oferite dinspre curentul liberal/libertarian (care este în plin avânt în Statele Unite și ale cărui idei sunt cristalizate de campania lui Ron Paul pentru președinție), am să insist asupra problemelor din sănătate, pentru că mizele de acolo pot descuia multe alte dileme sociale.
Câteva articole din presă sunt remarcabile.
„Arafat antreprenor!” este sloganul sub care aș ieși și eu în Piața Universității.
A fost propus de Claudiu Vrînceanu de la Wall-Street.ro:
anul trecut am platit de trei ori pentru servicii de sanatate (contributii la sanatate, abonament la servicii medicale private si “atentii” date medicilor dintr-un spital de stat), este esential sa stiu care va fi ponderea sectorului privat in domeniul sanitar.
Trebuie sa reflectam, fara prejudecati politice, asupra a ceea ce vrem de la domeniul medical: o piata aparent libera in care statul se comporta ca un profesor care incheie notele si semneaza facturile, iar noi, cetatenii, vom plati serviciile catre trei entitati, sau pe Raed Arafat antreprenor, care ar reusi mai multe pe o piata cu adevarat libera, in care vom semna o singura chitanta, cu stampila operatorul privat de servicii medicale? Las cititorului libertatatea sa decida pentru ce ar iesi diseara in strada, in cazul meu lucrurile sunt clare: prefer un antreprenor-capitalist care are capacitatea de anticipare a configuratiei pietei, adica a preferintelor consumatorilor.
Andreea Pora identifică cu exactitate problema proiectului de lege:
Basescu infrint de Arafat. Sistemul impotriva simbolului
Argumentul presedintelui de la anuntul retragerii legii, ca nimeni nu vrea schimbarea si reforma este fals si mincinos.(“Spitalele nu vor schimbarea, medicii de familie nu vor, sistemul de urgenta nu vrea schimbarea. Inteleg din toate semnalele publice ca si o mare parte din public nu vrea schimbarea”). Electoratul lui Basescu si al PDL a sustinut mereu schimbarea, trecind multe cu vederea in numele lucrurilor reformatoare pe care le-au facut si guvernul si presedintele. Prea multe. Acest electorat sustine privatizarea si este impotriva coruptiei. Doar ca proiectul legii sanatatii exact mecanismele impotriva coruptiei nu le continea, exact mecanismele controlului banului public nu le prevedea. Nu privatii erau problema legii, ci statul care ajungea sa controleze si mai multi bani cu suspiciunea intemeiata ca ii va dirija spre clientii politici. Legea continea in ea o invitatie la clientelism.
Cristian Păun regretă că actualul regim a ratat o reformă autentică:
Înțeleg, pe de altă parte, și faptul că cei care au propus privatizarea legii sănătății nu sunt în măsură să apere și să promoveze ei înșiși cu curaj și tărie o astfel de lege. După ce au dat nenumărate mostre de socialism (taxe mai mari, deficite mai mari, inflație mai mare, datorii publice mai mari), era de așteptat un eșec al guvernanților actuali care nu au reușit deloc să ducă până la capăt reformele structurale care contează cu adevărat pentru acest stat. Acești guvernanți care nu au privatizat mare lucru, iar atunci când au făcut-o au făcut-o întotdeauna cu jumătate de gură (a se vedea încercarea penibilă de a vinde în 2011 ce a mai rămas din PETROM pe bursă), nu au ei tăria și consecvența să apere și să explice celor pe care acum îi bat cu bastoane (nu că ar înțelege foarte ușor aceste argumente sau că ar fi dispuși la vreun dialog civilizat și inteligent pe argumente) de ce piața privată e mai bună chiar și în cazul serviciilor medicale. Nu poți să aperi liberalizarea acestor servicii de ambulanță când tu nu știi ce să faci cu companiile de stat, cu prețul energiei, cu distribuția de gaze la prețuri preferențiale către anumiți amici. Nu înțelegi tu ca guvernant argumentele atunci când propui management privat în locul privatizării totale. Nu ai cum să oferi o explicație corectă și să fii și credibil în fața celor pe care acum îi bați când tu preferi și propui în locul privatizării tot felul de proiecte florale ale statului alocate politic.
În două articole, Alexandru Duțu de la Kamikaze lovește și el direct la țintă când vine vorba de criticat propunerea de reformă, dar mai mult, pune elocvent în discuție felul în care ar arăta sistemul cu adevărat privat, așadar o contribuție și pe partea constructivă:
Împotriva asigurărilor private. Asemănări între marii capitaliști și marii comuniști
Susținătorii caselor de asigurare private spun că sistemul privat este mai bun. De ce, totuși, atunci cînd se propune un sistem eminamente privat (100% privat) de asigurări de sănătate, tocmai asiguratorii privați de sănătate sînt primii care sar de fund în sus. Să ne imaginăm că mergem în țări în care casele private de asigurări gestionează banii strînși de stat din taxa pe care cetățeanul o plătește obligatoriu și facem următoarea propunere:
“De mîine asigurările de sănătate devin private pe de-a întregul. Omul nu mai este obligat să plătească nimic începînd de luna asta. Cine vrea, și crede că are nevoie, cumpără sănătate, cine nu, nu.” Cei mai vehemenți împotriva acestei măsuri vor fi, foarte probabil, marile firme de asigurări private și nu simpli cetățeni. De ce? Fiindcă, pe moment, nea Ion, simplu cetățean, va simți că are în buzunar 10% în plus, banii pe care nu-i va mai da la asigurare. Mai încolo, în perspectiva unei eventuale îmbolnăviri de peste un an, doi sau zece, vede el ce face. Poanta este că, dacă mîine se adoptă rezoluția asta, de poimîine casele private de asigurare se trezesc.
Asigurările de sănătate: să ne întoarcem în capitalism sau, dacă nu putem, măcar în comunism
Avem așadar un purcoi de bani din care se poate fura de către stat sau de către privat. Discuția care se poartă acum este cam în acest registru: “Cine e mai bine să fure din această pungă de bani, CNAS: statul, prin șmecherașii angajați acolo, sau privații?” Mă gîndesc și încerc un răpuns. “Privatul” este întotdeauna mai eficient și mai performant decît statul, chiar și atunci cînd e vorba de furat. Deci cred că privatul va fura mai bine decît cei de la stat, în cîrdășie cu privații.
Idealurile dreptei pot fi întinate la fel de ușor ca idealurile comunismului.
Îl vom cita pe tovarășul Iliescu, cel care spunea o treabă banală, citită probabil de dumnealui în niște broșuri: ”monopolul privat este mai al dracului decît monopolul de stat.” Mare dreptate are! Cam de acest corolar mă folosesc dacă e să aleg între un sistem hibrid de stat (în care fură niște angajați) și un sistem hibrid cu pîinea și cuțitul la privați. Văd că nimeni nu vrea asigurări și spitale private în România. Nici măcar asiguratorii privați. Asiguratorul privat, companie mare, mă-nțelegi, nu mai are chef să alerge după Popescu, Ionescu și Georgescu pentru a-l convinge. A trecut vremea aia! Ăla era capitalism în sensul lui de bază! Acum avem un capitalismo-comunism în care noi, compania de asigurări, vorbim cu statul și-l punem să te oblige să dai matale 11% din venituri direct. Nici nu încasezi banii ăia. Doar i-ai muncit, trezindu-te la 5 dimineața. Îi luăm noi, și hotărîm, că doar nu vrei să te-ntrebăm pe tine!
Revenind la titlu, Raed Arafat s-a întors după o săptămână de la demisie în Ministerul Sănătății și a dat un interviu în Revista 22. Cu fapta și cu vorba ne arată din nou că nu vrea să fie antreprenor de piață liberă.
Ceea ce nu ar trebui să ne împiedice să i-o cerem, pentru că o facem pe banii și riscul nostru.
