Catastrofa nucleară în curs de desfășurare în Japonia este datorată pur și simplu tehnologiei specifice, sau arestării ei de către stat?
Un documentar BBC de Adam Curtis compară „mărețele” realizări ale socialismului nuclear în stil rus cu cele ale socialismului în stil social-democrat, „de piață”. Rezultatele sunt asemănătoare.
În particular, documentarul aruncă lumină asupra lipsei de securitate a tehnologiei folosite pentru tipul de reactor existent la Fukushima. Autorul documentarului scrie pe blogul său:
As one of the AEC scientists says in the film:
“We discovered that our theoretical calculations didn’t have a strong correlation with reality. But we just couldn’t admit to the public that all these safety systems we told you about might not do any good”
And again the warnings were ignored by senior members of the Agency and the industry.
That was the same year that the first of the Fukushima Daiichi plant’s reactors came online. Supplied by General Electric.
The film also has some of the recordings of the voices of the Commissioners struggling to deal with the Three Mile Island disaster in 1979. It was recorded by a dictaphone left running on a table – and you get a very good sense of what it must feel like to deal with such a crisis. A group of men realising they have no idea what is going on inside the core – knowing only that the cooling systems seem to have failed.
Cel mai îngrijorător rezultat al testelor evocate în documentar este acela că miezul reactorului, încălzit dincolo de un anumit grad, face foarte dificilă răcirea cu apă, pe care o aruncă afară.
Dar, dincolo de aceată ipotetică problemă specifică, mulți dintre cei intervievați în film recunosc că ideea de a cere opinia publicului despre dezirabilitatea producției nucleare de energie li se părea cu totul străină. Proiectul era prea grandios pentru omenire pentru a fi lăsat de tehnocrați la latitudinea publicului larg.
Acapararea cercetării și producției atomice de către stat a dus la handicaparea acestui domeniu, la crearea unei „bule atomice” și la secarea altor domenii de cercetare de energia creativă redirecționată artificial către cel atomic. Rothbard, într-un articol despre știință, tehnologie și stat:
Boremann charged further that government monopoly of the atom, and its lack of profit and loss incentives, made atomic power inefficient and over-costly. Government secrecy greatly delayed engineers of the power industry from learning about the modern technology, therefore slowing scientific development.
Rothbard amintește în articol și despre dorința partenerilor „public-privați” de a evita plata prețului de asigurare a despăgubirilor care ar fi de plătit terțelor părți în caz de accident. Și numai din acest motiv, poate că tehnologia atomo-nucleară, așa cum o vedem astăzi la lucru, era și este prea scumpă.
Dar, cum în absența pieței libere nu putem calcula, ne rămâne să privim neputincioși la eforturile disperate ale statului japonez de a rezolva criza nucleară post-tsunami și să ne întrebăm cum ar fi arătat acest sector dacă era guvernat de piața liberă.
