UE între dezintegrare şi centralizare

Ionela Bălţătescu · 22 iunie 2010

În ciuda intervenţiilor Băncii Centrale Europene de a susţine preţul titlurilor de stat ale ţărilor PIIGS – cumpărând obligaţiuni guvernamentale în valoare de 40,5 miliarde de euro – se pare că majoritatea investitorilor au continuat să stea pe margine, singurul cumpărător major pe această piaţă rămânând BCE.

Este destul de limpede, intervenţia BCE de a susţine titlurile de stat ale ţărilor cu datorii suverane foarte mari nu poate continua la nesfârşit fără a pune sub semnul întrebării întregul proiect al Zonei Euro. Ce se va întâmpla în condiţiile în care statele cu datorii suverane foarte mari vor fi incapabile să rostogolească în continuare toate aceste datorii? Valoarea obligaţiunilor statelor intrate în imposibilitate de plată va scădea aproape de zero, iar BCE, care deţine deja o cantitate însemnată de astfel de titluri va avea nevoie de o injecţie de capital din partea acţionarilor săi principali, statele din Zona Euro...  Lucru, desigur, dificil, dacă nu imposibil pentru nişte state foarte îndatorate. În plus, nu toţi participanţii la proiectul european sunt fericiţi cu socializarea datoriilor. (Germania, care deţine cea mai mare cotă parte la nivelul BCE (18,94%) şi cea mai mare contribuţie de capital şi căreia îi revin şi cele mai multe dintre obligaţiunile cumpărate de BCE şi-a exprimat deja opoziţia faţă de acţiunea BCE de a cumpăra titluri de stat ale ţărilor PIIGS.)

Emisiunea de obligaţiuni europene de către instituţia nou creată la Luxemburg (European Financial Facility Stability – EFSF) este până la urmă o acţiune în disperare de cauză, în condiţiile în care randamentul obligaţiunilor emise de statele din Zona Euro (în special al celor pe termen lung) a început din nou să crească iar preţul lor să scadă, în condiţiile în care BCE şi-a diminuat intervenţia. Se pare că emisiunea de obligaţiuni europene va funcţiona după modelul unei securitizări (EFSF fiind un fel de SPV – „special purpose vehicle”). Astfel EFSF  va achiziţiona cel mai probabil creanţe ale statelor din Zona Euro şi va finanţa aceste cumpărări prin emisiunea de obligaţiuni care vor avea la bază activele cumpărate.

Totuşi valoarea obligaţiunilor emise de EFSF depinde în ultimă instanţă de valoarea activelor pe care acestea le au la bază, iar activele cumpărate de EFSF vor fi în mod predictibil neomogene – cel mai probabil creanţe ale statelor din Zona Euro. Ca să ne lămurim de acest lucru e de ajuns să privim situaţia datoriilor suverane din Zona Euro, iar dacă ar fi să ne luăm după ce zic agenţiile de rating internaţionale, se pare că doar 40% dintre statele din Zona Euro sunt cotate cu rating-ul AAA. După cum citim însă în comunicatele oficiale se la Luxemburg, scopul EFSF este ca obligaţiunile pe care le va emite această instituţie este să fie cotate cu rating-ul AAA.

Toată această schemă financiară seamănă foarte mult cu „reţeta” americană care a dus la criza subprime din 2008 doar că în cazul acela activele cotate aşa-zis cu rating-ul AAA, aveau la bază o colecţie de creanţe ipotecare neomogene – în majoritate subprime.  

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)