Floored, sau sudoarea din spatele formării prețurilor

Tudor Smirna · 25 mai 2010

Formarea prețurilor, sau felul în care preferințele participanților la piață se transformă în rapoarte de schimb prin licitație este miezul teoriei economice.

Floored este un documentar despre traderii din Chicago, în care se poate vedea practica ce pune carne pe teoria formării prețurilor. Nu este un film didactic, ci mai degrabă un buchet de impresii personale ale traderilor. Majoritatea dintre cei intervievați sunt obișnuiți cu metoda clasică de licitație și își povestesc tragedia prin care trec: sistemele computerizate de licitație îi lasă pe drumuri sau îi forțează să se adapteze la un nou mod de a licita, mult mai astenic, fixați cu orele în fața unui perete de monitoare.

Dar dincolo de acest handicap tenhnic mulți trădează probleme psihice: de la dependența de droguri și alcool, până la grandomanie. Unii sunt putred de bogați, mulți alții și-au pierdut toată averea în câteva secunde.

La o primă vedere par o adunătură de ahtiați după jocuri de noroc, cu mutre mai mult sau mai puțin interlope. Dar ceea ce nu spune documentarul este că, spre deosebire de jucătorii de la casino, unde o parte câștigă ceea ce pierde cealaltă, acești oameni sunt piesele cele mai încercate din marele mecanism de coordonare pozitivă care este economia. Profitul lor „deșănțat” marchează beneficiile imense pe care le aduc indirect unor mii și milioane de oameni.

Poate părea paradoxal că alinierea cât mai corectă și rapidă a raporturilor în care se schimbă diferitele bunuri, factori de producție, servicii, titluri de proprietate, credite și instrumente derivate — astfel încât nevoile sociale cele mai importante să fie prompt satisfăcute cu resursele disponibile, acum și în viitor, într-un cuvânt raționalitatea economică — se sprijină pe socotelile grăbite, gesticulațiile nebune, îngesuiala, transpirația, țipetele și scuipăturile acestei elite a bișnițarilor.

Apare întrebarea cât din acest circ din ringurile de licitație se datorează aranjamentului instituțional contemporan, bazat pe rezerve fracționare, prin care sistemul monetar-bancar-financiar injectează inflația monetară și haosul motivațional în toate economiile lumii, cu efecte maniaco-depresive evidente? Probabil că mult, din moment ce primele destinații ale banilor proaspăt creați din nimic sunt piețele bursiere.

Sunt traderii complici la marea schemă de redistribuție mondială prin fraudare sau sunt doar victime? Probabil că adevărul este undeva la mijloc. Poate că și aici sunt rechini care ies, cu sprijin politic, învingători din orice combinație și tipi cinstiți care își pun cariera și chiar averea la bătaie pentru profitul lor și al partenerilor. Documentarul sugerează că partea a doua e mai plauzibilă.

Este interesant câtă energie, câte ore-om de la unele dintre cele mai puternice exemplare ale speciei pot fi economisite și îndreptate către alte utilizări prin introducerea sistemelor electronice de licitare. Ar fi și mai interesant de văzut câtă energie și resurse s-ar putea economisi (și) în domeniul licitațiilor bursiere prin punerea activității bancare pe baze legale, nu frauduloase, cum sunt în prezent.

Filmul întreg se poate viziona pe Babelgum.

·

Comentarii

  1. D-le Smirna, teoria economica clasic-liberala mi se pare cea mai convingatoare. Mi-e clar ca ignorarea ei, in fond, a pietei cu adevarat libere – cu corelatul guvernarii interventioniste – a vitregit lumea si economia contemporana de stabilitatea epocii clasice, cand moneda de aur sau de argint tinea lucrurile sub control. In schimb, o observatie a lui Sorin Cucerai mi-a introdus indoiala in suflet : insuficientza intregii cantitati de aur, ca si a celei de argint, stocate pana acum pe tot globul. Aceasta cantitate totala, zicea Sorin Cucerai, impartita la numarul celor aproape sapte miliarde de oameni ai Terrei, ar distribui o cantitate infima pe cap de locuitor (cateva zeci de grame de aur si ceva mai mult de argint). Ce vrea dansul sa releve este insuficienta metalelor pretioase intr-o lume considerabil mai numeroasa decat odinioara (ca sa nu mai vorbim de explozia demografica viitoare) . Daca e asa, poate fi putinatatea metalelor pretioase un impediment major pentru revenirea la moneda etalon (aur sau argint) de altadata !? V-as fi recunoscator daca mi-ati acorda cateva randuri !

    Coman Horatiu – Medias

    coman horatiu · 25 mai 2010, 23:54 · #

  2. Cred ca nu sunt motive de ingrijorare in privinta aurului si argintului. Revin curand cu un raspuns mai extins.

    Tudor · 26 mai 2010, 15:13 · #

  3. Am schiţat un răspuns aici:

    mises.ro/755/

    Tudor · 30 mai 2010, 11:21 · #

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)